Scrisoarea 31

10 3 0
                                    

12 Mai 2017

Decât s-o minţi, hai mai bine lasă,
Ai fost prost și nu ai văzut că nu e falsă,
Poate, îţi mai aduci aminte cum zâmbea,
Sau poate, încă îţi e dor de ea,

Dar spune, de ce ai ales să pleci?,
Și acum, în lacrimi te îneci,
Spuneai că îţi pasă, dar sincer nu se vede,
Că o iubeai atât de mult, dar acum cine pierde?

Tu pierzi, că ai renunțat la ea,
Acum simţi, cum îţi plânge inima,
Și vrei, ca să reveniţi la ce a fost,
Oare sincer, spune,mai are rost?

Că tu ai rănit, inima ce te iubea,
O alina, doar lacrima,
Acum, cine să o mai aline,
Că face totul, dar nimic nu îţi convine

Totul a început, dintr-o ceartă,
Ai uitat că tre' să fii cel ce iartă,
Frate, ai uitat că tre' să ai grijă de ea?
Ai uitat? cât de fragilă e dragostea...

Spune, de ce ai plecat?
De ce ai făcut asta, oare a meritat?
Știai bine, că era a ta nevoie,
Era frumoasă, era matură, un suflet de femeie,

Și erai frumos, doar când ea te lumina,
Și zâmbeai ore întregi, când te îmbrăţișa,
Acum stai singur, și golești sticle de vin,
Era frumos, acum ești plin de venin,

Iubirea, s-a transformat în dramă,
Iubirea voastră, a rămas în ramă,
Și suspină, după clipele de neuitat,
Oare a fost un vis? Sau era adevărat?

Fără Titlu Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum