6 Iunie 2017
Afară plouă, scriu povestea lor pe foi,
Înșir aici, ce s-a întâmplat cu amândoi,
Cum au renunţat, când se iubeau atât de tare,
O avea în suflet, deși era o depărtare,
Care cică îi despărtea,
Dar eu cred că mai tare-i unea,
Că se iubeau nebunește și cu-un rost,
Acum el își spune: " cât am fost de prost"
"Că am rănit o inimă ce mă iubea,
Acum aș da orice să fiu doar cu ea"
Fata, își asumă vina,
Știe că băiatul ia redat lumina,
Să vadă cum e iubirea,
Să simtă cum îţi schimbi firea,
Era un obstacol, ei o numeau distanță,
Însă acest lucru a ţinut totu-n balanţă,
Și cad stropi peste schiţele mele,
O iubea și era cu capu-n stele,
Ia spus ce simte, cu inima în dinţi,
O barieră au fost și ai ei părinți,
Spuneau că renunță, dar nu reușeau,
Fiindcă cu patos se iubeau,
Și o iubea pe fată nespus de mult,
Era în stare să fac ș-un legământ,
Să fie a sa pentru tot restul vieţii,
Ce voia să îi spună știau doar pereţii,
Dar ia spus ce simte, cu lacrimi fierbinţi,
"Ori rămâi ori pleci, nu alege să mă minţi",
Că de simţi la fel, lasă să se vadă,
Fiindcă inima din mine începe să ardă,
Ea a spus că nu mai știe ce vrea,
Băiatul a rămas singur, așa s-a încheiat povestea...
