Scrisoarea 48

1 1 0
                                    

27 Noiembrie 2017

Mă vezi că ard, dar nu ard pentru tine,
Acum fără tine mi-e mult mai bine,
Și ce a fost las acolo să putrezească,
Cât te-am iubit, nimeni n-o să te iubească,

Iau pixul și încep să îmi colorez visul,
Visul îmi e să ating paradisul,
Să fac ce simt fără regrete,
Să pot zâmbi, să sparg orice perete,

Care mă ține la distanță de tot ce am,
Am luat foc, în timp ce mă reconstruiam,
Și nu îmi pare rău sunt ce sunt ,
Ιar cel ce am fost rămâne o mână de pământ

Fără Titlu Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum