-Nu e cam târziu pentru tine?
Stai, ce tocmai a zis tipul ăsta? Cum își permite să spună asta?
-Nu cred că este problema ta.
Deși era întuneric, stătea exact lângă mine deci am putut să îl văd parțial.-Așa este, nu e problema mea. Nu prea îmi pasă dacă vei fii rapită sau violată.
Tipul ăsta stă langă mine de 1 minut și deja mă calcă pe nervi. Ce naiba vrea de la viața mea?
Nu am timp să stau cu ciudați. Mă ridic rapid de pe bancă în încercarea de a pleca dar mă prinde de încheietură, întorcându-mă cu fața spre el.
În acel moment, pentru prima oară, fiorii mă cuprind. Simțeam că picioarele nu o să mă mai țină destul de mult timp. De ce simt astfel de lucruri la atingerea lui?
-Dă-mi drumul! reușesc să spun, în același timp smulgându-mi mâna din strânsoarea lui.
-Nu mai face pe incăpățânata, nu ma impresionezi. îmi spune pe un ton destul de dur.
Nu realizam un moment ce se intamplă. Creierul nu îmi procesa.
I-am văzut înfățișarea încă de când am încercat să plec. Băiatul ăsta...
Într-un fel sau altul mă atrage și în același timp mă enervează maxim.Luminile unor faruri de mașină care trecea prin fața parcului luminează întregul loc, făcându-mă să îl văd mai bine pe băiatul care stătea în fața mea.
La naiba!