Ne uitam preț de câteva secunde unul la altul fără a zice nimic. Nu a durat mult, pentru că Minhyuk i-a răspuns la întrebare.
- M-am mutat de curând aici, in Colorado. Vin din Virginia. a mărturisit Minhyuk foarte sigur pe el.
Deci nu sunt singura care a trecut printr-o schimbare bruscă.
- Eu vin din Ohio, spun eu destul de încet dar sigură pe mine că m-am făcut auzită în toată sala de clasă.
Am ajuns în cele din urmă înapoi în bancă, după ce am mai răspuns la câteva întrebări banale adresate de colegi.
Am aflat și eu câteva chestii despre Wendy si Minhyuk. Wendy este de mic copil în Colorado. De curând s-a mutat în alta zonă, așa că s-a înscris la o școală mai aproape de locuința sa.
Din câte a mărturisit ea, nu cunoaște pe nimeni de la această scoală.
După ce a luat totul sfârșit, era timpul să plecăm acasă. Într-un fel a fost destul de bine, dar în alt fel a fost dezastruos sa îl privesc pe EL în ochii aceia negri care imi făceau pielea de găină.
Nici măcar nu știu cum îl cheamă. Dar prevăd că viața mea aici, in Colorado nu o să fie foarte liniștită.
Mă trezesc din gândurile mele atunci când o voce feminină îmi strigă numele.
- Arine, bună!
Era Wendy care afișa un zâmbet gigantic.
- Hey! i-am răspuns cu același zâmbet.
Am stat o groază de vorbă cu Wendy, am aflat multe lucruri despre ea, iar ea despre mine.
Stăm în aceeași zonă așa că am mers pe jos până acasă, pentru că ea știe drumul spre deosebire de mine.
Am schimbat numerele de telefon, iar apoi ne-am despărțit, ea mergând spre casa ei care este la două case depărtare de a mea.
Am intrat cu zâmbetul pe buze în casă. Nu a fost o zi așa rea dacă scot din ecuație faptul că EL este în clasă cu mine.
