chapter 14

794 69 2
                                    

În mintea mea se derulau amintirile. Mi-am adus aminte exact ce s-a întâmplat.

Pentru un moment mă gândeam să fug spre ușă și să pornesc cât mai repede spre casă. Dar mi-am luat imediat gândul pentru că habar nu am unde mă aflu.

- De ce nu ai mâncat?

M-a întrebat pe același ton dur ca de fiecare dată.
Mă încăpățânez și nu îi răspund.
În momentul în care a observat asta, s-a înfuriat și a venit enervat spre mine.
Îmi era frică de el. Nu știam de ce e în stare.
M-a întors cu o mișcare agresivă spre el, eu dezechilibrându-mă din cauza forței pe care o posedă. Am făcut contact cu solul rece. Nu am îndrăznit să mă ridic așa ca mi-am dus doar privirea spre el.

Se uita la mine fără niciun sentiment, eu nefiind mai prejos. Chiar dacă eram întinsă pe jos, nu cedam. I-am aruncat o privire de 'Nu îmi e teamă de tine, idiotule'. Puteam să jur că mi-a citit privirea și că s-a prins ce vrea să însemne.
Schimbul nostru de priviri a luat sfârșit atunci când eu încerc să mă ridic, corpul înghețându-mi. Îmi iau telefonul care acum este spart de pe jos și încerc să părăsesc încăperea, evitându-i privirea și trecând timid pe lângă el. Am reușit să ajung la ușă. Mă uit înapoi fără sa vreau și îl văd în același loc în care l-am lăsat.
Se uită în oglindă. Probabil se uită la mine, așa că fără ezitare am ies din casa lui care s-a dovedit a fi imensă. Locuiește singur. Adică așa cred.

~~
Intru în baie cu dorința de a face un duș liniștitor. După morala pe care mi-a făcut-o mama, chiar am nevoie de puțină relaxare.

Eram puțin tristă că nu mai pot sta cu Wendy în afara programului școlar ceva timp. Mama m-a pedepsit, iar pedeapsa îmi interzice multe lucruri. Am încercat să o fac să creadă argumentele mele, dar se pare că mama e un detector de minciuni.

Intru în duș și mă relaxez pe cât de mult posibil.
O groză de întrebări îmi bântuiau mintea.
De ce m-a luat la el acasă?
De ce m-a ajutat în legătură cu rănile?
Oare masa plină cu mâncare era pentru mine?
Oare s-a gândit la mine?
Oare îi pasă de mine?
Mi-am lăsat toate întrebările fără răspuns și m-am bucurat de dușul relaxant.

Mi-am luat niște pantaloni scurți de pijama, un tricou larg și m-am întins în pat cu laptop-ul în poală. Nu știu cum aș putea trăii fără seriale.

Un bâzâit mă face să dau serialul pe pauză.

'Ce faci, frumoaso?' este mesajul pe care l-am primit de la un număr pe care nu-l aveam în agendă.

~I knew you were trouble | Oh SehunUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum