Din perspectiva lui Arine
Mirosul libertății. Abia așteptam să ies din încăperea asta. Tot ce vreau este să trăiesc o viață normală alături de familie și prieteni. Hana și Luke sunt unele din cele mai importante persoane din viața mea. Părinții mei chiar par încântați de ei.
Imediat ce pășesc în afara curții spitalului, un sentiment trece prin mine. Ma simt așa bine.
În parcare mă așteaptă tata, cu zâmbet larg pe față. Cred că toți ne-am dorit ca momentul ăsta să vină cât mai repede.
- Peste 2 ore vei începe cursurile, e în regulă?
- E perfect.
De mai mult de 2 săptămâni fac niște cursuri care mă ajută cu memoria. Știu tot ce se întâmplă cu mine în momentul de față, dar îmi este greu să-mi aduc aminte de anumite persoane. Probabil nu cunosc prea multe, deci e în regulă.
După 1 oră de curs, este însfârșit timpul în care pot ieșii cu prietenii. Pentru prima oară pot face asta.
Mă îmbrac cu ce găsesc în șifonier și părăsesc casa.
Hana mă aștepta de ceva timp. Urc în mașină și o văd cum zâmbește larg.
- Am așteptat momentul ăsta de mult timp.
- Eu am fost cea mai nerăbdătore, crede-mă. Nu e deloc comfortabil să stai închisă într-o încăpere goală.
Odată ajunse la destinație, pășim înăuntru și îl zărim pe Luke. Locul ăsta îmi pare cunoscut. Încep să-mi aduc aminte. Este un început bun.
Luke își scoate șorțul, îl aruncă spre unul din ceilalți angajați și vine spre noi.
Astăzi fiind prima mea zi de când m-am recuperat, cei doi au decis să mă ducă într-un loc special. Nu știu unde, dar cred că o să-mi placă.
- Film?
- Da, nu ești încântată de idee?
- Hm ba da, normal, Suicide Squad?
- Exact.
Pășim toți trei spre locurile noastre din sala de cinema și așteptăm ca filmul să înceapă.
- Mă duc până la baie, vin repede.
Părăsesc sala silențios și mă duc spre baie. Nu știu unde este așa că trebuie să mă informez.
- Salut, ai idee unde este baia?
Ce băiat ciudat. Se uită la mine insistent, dar nu zice nimic.
Fără a mai zice nimic, mă întorc și merg spre căutarea băii. O să o găsesc singură dacă nu are el de gând să-mi spună.
- Îți mai aduci aminte de mine?
Mă opresc din mers și analizez întrebarea băiatului din spatele meu.
Mă întorc cu fața spre el și îi arunc o privire rece.
- Ar trebuii?
- Probabil că nu.
Se întoarce cu spatele la mine pentru a pleca, dar îl opresc.
- Cine ești?
- Irelevant.
- Nu este deloc irelevant. Pe parcursul acestui an, vreau să aflu tot despre ce s-a întâmplat cu mine până acum.
Se uită foarte ciudat la mine, parcă îmi ascunde ceva important.
- Și de ce ești atât de sigură că a-i să reușești?
- Nu sunt, dar mă străduiesc.
- Hmph..
Băiatul al cărui nume nu-l știu, pornește înspre altă zonă a mall-ului, dar eu nu am de gând să îl las în pace până când îmi spune adevărul.
- Numele tău este....?
Se oprește din mers și își întoarce capul spre mine.
- Sehun.
Ce nume frumos și melodios, chiar îmi sună familiar dar nu știu de unde având în vedere că nimeni nu mi-a zis nimic de el. Nu este unul din prietenii mei, nici măcar din cunoștiințele mele.
Hana m-a informat despre persoanele pe care le cunosc și nu am auzit numele de 'Sehun'.
Mă întorc în sală și imediat ce ajung o trag pe Hana mai aproape de mine pentru a mă auzi.
- Este vreun Sehun de care ar trebuii să știu?
Îmi aruncă o privire uimită, dar nu-mi răspunde la întrebare până când o întreb și a doua oară.
- Răspunde-mi! Cine este acel Sehun și de ce nu mi-ai zis nimic legat de el?
