~I knew you were trouble | Oh Sehun

chapter 16

Am încercat să nu mă agit prea mult cu outfit-ul așa că mi-am luat ceva lejer, care stă bine pe mine.

Tocmai urma să plec de acasă, urmând planul pe care l-am făcut cu o zi în urmă.
Ies pe ușă cu o oarecare teamă. Dar nu era timpul. Trebuia să mă bucur de ieșirea cu Luke.
Asta era prioritatea în momentul de față.
Îmi las regretele și pornesc spre cafenea.

Merg liniștită până când văd de cealaltă parte a străzii o persoană cunoscută. Sehun. Se pare că orice aș face, tot nu pot să scap de el.
Se uită la mine, eu mă uit la el, iar asta devine ciudat.
Mă face să îmi întorc privire de la Sehun, Luke care mă strigă, venind spre mine cu o viteză uimitoare.
Mă strânge în brațe puternic, uimindu-mă. L-am îmbrățișat înapoi din politețe, nu că nu mi-ar face plăcere și verific subtil dacă Sehun mai era acolo.
Da, încă îl puteam zării. Merge ca și cum nimic nu se întâmplă. Pot observa cum încă se uita la mine și la Luke cu dispreț.
Îi dau drumul lui Luke din brațe și îl salut politicos.
- Hey, Luke, mă bucur să te văd.

- Ce fată rebelă. Iese din casă fără acordul părinților ei.

- O să intru în multe probleme din cauza ta. chicotesc eu, făcându-l și pe el să schițeze un zâmbet.

- O să te duc eu acasă.

Mă uit din nou spre partea opusă a trotuarului pe care mă aflu să văd dacă Sehun mai este acolo.
Nu mai este. Îl pierd 1 minut din privire și dispare. Băiatul ăsta devine un mister din ce în ce mai mare pe zi ce trece.

Intru însoțită de Luke pe ușa cafenelei și luăm loc într-o zonă mai privată.

- Mă bucur că ai putut veni.

Îi zâmbesc în semn de răspuns.

Aș putea să îl ascult cum vorbește zile întregi.
Chiar e un băiat fermecător. El este singura persoană care mă poate face să uit de Sehun, ceea ce mă face să vreau să stau tot mai mult în preajma lui.
- Îmi pare rău dacă ai avut probleme din cauza mea. Nu vreau să fiu o greșeală, dar chiar îmi place să petrec timpul cu tine.

- Ești o greșeală pe care m-aș bucura să o mai fac.

Ce naiba tocmai am zis? Nu vreau să mă înțeleagă greșit, chiar îl plac dar nu vreau să par disperată. "Ești o greșeală pe care m-aș bucura să o mai fac"? Ce a fost în capul meu? Sunt atât de naivă.

- Poftim? se uită la mine șocat.

- Nimic, uită ce tocmai am spus, bine?

Un chicotit iese pe gura lui, făcându-mă și pe mine să râd. Probabil înțelegea cum mă simt.

Un chelner pe care nu l-am mai văzut vine să ne ia comanda. Pare drăguț.
Încep să o iau razna. Am o slăbiciune pentru chelneri sau ce? La gândurile mele îmi iese un chicotit necontrolat, atenția celor doi fixându-se pe mine. Am încercat din răsputeri să par cât mai normală.

- Un Frappe.

Luke dă drumul unui râs zgomotos care probabil e pentru mine.
După ce comanda ne-a fost luată, continuăm discuția din care am fost întrerupți. Discuție pe care nu aș vrea să o port iar.

- O greșeală pe care m-aș mai bucura să o mai fac. spune Luke amuzat.

Mi-am dat seama că face mișto de mine. M-am încruntat urât la el ceea ce l-a făcut să se amuze mai rău.

- Luke, încetează, nu e amuzant.

- Okay, iartă-mă!

Puteam să îi citesc expresia de pe chip. Încă e amuzat și cu greu se ține să nu izbucnească în râs, dar puteam vedea și o picătură de regret. Probabil s-a simțit prost pentru că a făcut mișto de mine.

- Ești drăguț.

- Poftim?

- M-ai auzit. spun sigură pe mine.

I-am putut zării un zâmbet ceea ce mi-a făcut inima să tresară. Îmi place să îl văd fericit, zâmbind.

~~

Am vorbit cu Luke ore întregi. Tot ce zice, tot ce face mă atrage din ce în ce mai mult.
Spre deosebire de Sehun, lui Luke îi apreciez comportamentul, mai ales față de mine.
Luke e un băiat unic, pot să simt asta.

Timpul trece așa repede, poate prea repede. Nu aș mai pleca de aici. Aș vrea să pot să stau de vorbă cu el mult timp. Mai aveam doar jumătate de oră la dispoziție. Peste o oră vine mama așa că nu trebuie să-i dau nimic de bănuit.

Telefonul îmi sună. Mă scuz față de Luke și pornesc spre baie pentru a putea răspunde.

- Alo? spun eu încercând să imit o voce de fată bolnavă.

- Cum te simți, draga mea?

- Mă simt mai bine, nu-ți face griji.

- Rămâi în pat, Arine. Odihnește-te bine.

- Sigur, rămân în pat, promit.

Ce mincinoasă sunt. Nu-mi place senzația. Dar trebuie să admit că atunci când am ieșit pe ascuns din casă, mă simțeam bine, mă simțeam liberă.
Dintr-o cabină din baie iese o fată cunoscută.
Era ea.. Fata de la care am primit acel mesaj. Se uita la mine fără a schița vreo expresie.

- Nu trebuia să fi în pat?

Se pare că a auzit tot ce am vorbit cu mama.

- Asta nu te privește, așa că te rog nu te mai băga.

- Ar trebuii sa spun același lucru despre Sehun.

Fata asta încă n-a trecut peste..

- Nu am nicio treabă cu Sehun, așa că nu e nevoie să mă bagi în ecuație.

- Nu ești o amenințare oricum.

- Te comporți ca și cum aș fii.

Se uită cu privirea ei de scorpie la mine și părăsește baia.

Mă îndrept spre masa mea și a lui Luke, dar mă opresc atunci când îl văd conversând cu blonda.
Se cunoșteau? Ce aveau de împărtășit?
Fata se îndepărtează de masă, așa că pășesc hotărâtă spre Luke. Pretind că nu s-a întâmplat nimic.
- Am revenit!

- Te așteptam.

Deși nu vreau să fac asta, nu mă pot abține.

- Cu cine vorbeai mai devreme?

Îmi aruncă o privire întrebătoare dar după își revine.

- Hana? Tipa blondă?

- Da, chiar ea.
I-am aflat și ei numele până la urmă.

- Ne cunoaștem de ceva timp și a venit să mă salute. O știi?

- Nu, doar din vedere.

Dintr-o dată se holbă insistent la mine fără oprire. Am ceva pe față?
- E ceva neînregulă?

- Ești așa frumoasă!