Dimineața m-am trezit din cauza alarmei foarte zgomotoase. M-am dus să mănânc dupa nelipsita rutină. Acolo dau de mama care parca aștepta să vin.
- Cum a fost prima zi de școală? Ți-ai făcut prieteni? Baieți drăguți?ma întreabă mama entuziasmată.
- Mi-am făcut o prietenă, o cheamă Wendy. Spun eu puțin indiferentă.
Când să mă ridic de la masă, Alan se izbește de mine având în mână o cană cu suc care ajunge pe tricoul meu. Copilul ăsta mă face să disper. Ziua asta nu putea să înceapă mai rău.
M-am dus să mă schimb, iar apoi am plecat spre școală. Tata s-a oferit să mă ducă și astăzi.
Pe tot drumul parcurs spre clasă m-am tot gândit la faptul că mă întâlnesc cu Wendy, deci ziua asta nu o să fie așa rea.
Dintr-o dată simt cum mă apropii cu viteză de pământ. Cineva mi-a pus piedică. Când mă întorc să mă uit... Este EL. Nu pot să cred că tocmai a făcut asta.
- Ești idiot? Care naiba e problema ta? i-am spus pe un ton dur.
- Din greșeală, a spus pe un ton nepăsător, uitându-se la mine cu atenție, parcă analizându-mă.
- Din greșeală te-ai născut tu. spun șoptit în așa fel încât să nu mă audă.
Probabil m-a auzit dar nu prea îmi pasă. M-am ridicat de jos enervată și m-am dus spre clasa unde știam că o să îl văd din nou. Nu pot să cred că la început eram atrasă de el. Norocul a fost că nu prea era lume pe hol. Erau doar prietenii lui care râdeau în hohote de ce tocmai se întâmplase.
Odată ajunsă în clasă, m-am așezat în bancă. Eu și cu Wendy am decis să stăm împreună, așa că i-am povestit tot.
~~
Au trecut 4 ore, mai aveam puțin și terminam. Am ieșit din clasă ca să merg la baie dar am dat din nou de el. Nici măcar nu știu cum îl cheamă. Am încercat să îl evit și am intrat în baie unde am stat ceva timp uitându-mă în oglindă și gândindu-mă la prietenii mei din Ohio. Cum am ajuns eu aici?
Timpul a trecut repede, dintr-o dată aud clopoțelul. Am ieșit din baie fără să verific dacă e cineva pe hol. Eram concentrată la drumul spre clasă..
- Ai întârziat la ore, îmi spune el cu un ton superior.
Nu mai pot să scap de el. Îl ignor și intru în clasă cerându-mi scuze față de profesoara care imi face semn să intru. El nu a venit. Nu l-am mai vazut până la terminarea orelor.
- Hai la cafenea! îmi spune Wendy pe un ton plictisit.
Am facut ca ea. Am ieșit din școală, destinația finală fiind cafeneaua. L-am văzut pe Minhyuk stând singur pe bancuța din curtea școlii, așa că am trecut pe acolo. A fost surprins să ne vadă.
- Minhyuk, mergem la cafenea, ni te alături?
- Da, de ce nu? a spus, ridicându-se într-o clipită de pe bancă.
Am intrat în cafenea și ne-am așezat la o masă. Am rămas puțin surprinsă când a venit chelnerul să ne ia comanda. Avea o voce blândă. Era înalt și avea părul puțin ciufulit. Era frumos. L-am analizat puțin, dar după mi-am revenit.
- Un Frappe!
Se uită la mine preț de câteva secunde, în colțul gurii apărândui un mic zâmbet.
Mă ridic pentru a merge până la bar să comand încă o Cola. Acolo era doar băiatul de mai devreme.
- Poți să ne mai aduci o Cola?
- Desigur. Și numele tău este...? întreabă el ștergând niște pahare și uitându-se cu mare atenție la acestea.
- Arine. Spun puțin stânjenită.
- Luke, incântat.
După ce ne-a adus nota, Luke trece pe lângă mine apropiindu-se ușor.
-Cola e din partea casei. mi-a șoptit la ureche.
Am ieșit din cafenea gândindu-mă în continuare la Luke, părea prietenos. Pentru prima oara de când am venit aici, mi-am putut lua gândul de la EL, cel care acum puțin timp mi-a pus piedică.
Minhyuk s-a îndreptat spre casa lui, iar eu și Wendy am plecat în direcția noastră.
