După încă ceva timp în care am vorbit cu Luke am realizat că trebuie să ajung acasă până vine mama. M-am panicat atunci când am observat că deja este târziu.
- Luke, îmi pare rău dar trebuie să plec!
- Te duc eu.
Mă ridic de la masă și mă îndrept spre ușă dar cineva mă oprește.
- Încă nu am plătit nota. îmi spune Luke calm.
Îi întind niște bani pentru porția mea dar mi-i refuză.
- Bine, atunci mă duc să te aștept la mașină.
- Ești sigură?
- Da.
Îmi înmânează cheile pentru a putea intra în mașină.
Mi-am făcut o impresie despre Luke. Una chiar foarte bună. Spre deosebire de Sehun, el chiar este bun cu mine.
Dar pentru Sehun simt o atracție diferită într-un mod special. Mă face să vreau să-mi petrec tot restul vieții cu el. Asta mă omoară.
În schimb, pe Luke.. Pe Luke îl văd ca pe un amic care mă atrage dar în alt mod. Îl plac. Nu mi-am dat seama până acum dar chiar îl plac pe Luke.
Băieții ăștia doi mă înnebunesc. Ambii au modul lor de a-și pune amprenta în inima mea. Luke este drăguț și mă atrage prin comportamentul lui, cât și prin aspectul lui de înger.
Sehun este demonul care mă atrage prin...
Prin ce mă atrage? Nu face nimic dar totuși îl plac nebunește.
Gândurile despre el îmi predomină mintea. Nu prea sunt atentă la tot ce e în jur. Mă izbesc fără să vreau de oameni, mă mai împiedic dar nu îmi iau gândul de la el.
Traversez strada neuitându-mă în stânga sau în dreapta și îl observ pe Sehun fix în fața mea. Imaginația îmi joacă feste, dar nu mă deranjează să îl zăresc continuu.
Un zâmbet idiot îmi apare când îl văd, iar imediat după, totul este negru.
Din perspectiva lui Luke
Plătesc nota, iar apoi cu gândul că Arine trebuie să ajungă cât mai repede acasă, măresc pasul în drum spre mașină.
Nu pot să cred că a făcut asta. Și-a mințit părinții doar ca să iasă la un amărât de suc cu mine. La gândul ăsta, alerg, doar ca să o duc la timp acasă.
- Arine! țip inimaginabil de tare alergând cu viteză spre ea.
Corpul ei fragil este întins pe jos, sângele fiind peste tot în jurul ei.
Au trecut deja 14 ore, iar situația nu se înbunătățește deloc. Părinții ei sunt în lacrimi, la fel ca și mine.
- Cine ești?mă întreabă mama lui Arine, văzând că aștept vești de la doctor.
- Eu sunt un amic. Țin foarte mult la ea.
- Ai vreo legătură cu asta?
- Da, doamnă. Îmi pare rău, din cauza mea a ieșit Arine pe ascuns. spun țintind podeaua cu ochii.
S-a așternut liniștea. Puteam să simt că nu mă va ierta vreodată.
După aproximativ două ore de tăcere, își face prezența Wendy.
După alte două ore, persoana pe care o așteptam s-a aratat.
- Bunăseara! Ce se întâmplă cu ea?
- Cu părere de rău, fata a fost lovită cu putere în zona capului. Suferă de amnezie. Tot ce putem spera este că o să-și aducă aminte de anumite lucruri de bază pe parcurs.
~După o lună~
~Din perspectiva lui Arine~
- Bună, Arine!
- Salut, Luke, ce mai faci?
Luke îmi este foarte apropiat. Deși până acum o lună credeam că nu l-am mai văzut vreodată, mi-a zis că am suferit un accident care m-a făcut să-mi pierd memoria. Mi-a povestit multe lucruri pe care nici nu le știam despre mine.
Vine să stea cu mine în fiecare zi.
Mă face să simt bine.
- Este o zi specială! Astăzi vei fi externată.
Externată? A venit în sfârșit și ziua asta. Mă plictiseam să-mi petrec toată ziua aici.
Deodată ușa se deschide, pe ea intrând prietena mea, Hana. De când sunt aici, vine în fiecare zi la mine.
Din perspectiva lui Luke
Arine și Hana sunt prietene foarte bune. Deși Hana nu era genul de fată grijulie, se pare că s-a schimbat. Iar în momentul ăsta, Arine chiar are nevoie de prieteni. Toata lumea ezită să-i spună de moartea lui Wendy. Probabil nici nu știe cine e Wendy, dar asta e mai bine pentru că nu o să mai sufere.
Din perspectiva lui Hana
Arine este o persoana specială. Chiar vreau să mă apropii de ea.
Am realizat că nu a avut rost să mă cert cu ea din cauza lui Sehun. Nici nu cred că își aduce aminte de el.
Sehun este un băiat nepăsător, arogant, încrezut. Nu merită. Cel puțin nu pentru mine.
Când am văzut-o întinsă pe jos, plină de sange, lovită de o mașină care venea cu viteză, am simțit ca mor. O senzație îmi cuprinsese tot corpul. Văd din nou scena asta oribila. Frațiorul meu. De ce ai plecat dintre noi așa devreme?
Iar acum a trebuit sa văd din nou această scena.. Chiar vreau să o ajut. Are nevoie de ajutor acum mai mult decât oricând. Fiecare fată are nevoie de o cea mai buna prietenă. Probabil nu-și mai aduce aminte de Wendy. Dar este mai bine așa. Sunt aici pentru ea. Chiar sunt.
