'Ce faci frumoaso?'
'Cine ești?'
'Nu știi cine sunt? Credeam că Wendy ți-a dat numărul meu.'
Un zâmbet mi-a apărut pe față.
Chiar mi-a fost dor de el. I-am simțit lipsa.
'A, salut Luke, cum o mai duci?'
'Hai la un suc mâine după școală, am o zi liberă'
'Nu știu dacă este posibil'
Îmi doream să îl revăd, dar șansele sunt reduse.
Nu prea aș vrea să afle că sunt sechestrată în casă în afara programului școlar.
M-am gândit la ceva ce i-aș putea răspunde timp de aproximativ 5 minute.
Probabil și-a dat seama că ceva este neînregulă.
Mă gândesc ce ar zice dacă i-aș spune că nu pot. Chiar nu voiam să-i mărturisesc că sunt pedepsită. Nu ne cunoaștem de mult timp și nu cred că ar fi replica potrivită în momentul de față.
În cel mai rău caz, dacă i-aș spune că nu pot, probabil am amâna această 'întâlnire' ciudată pe altă dată.
O să îi spun că trebuie să mă duc la dentist.
'Arine? Mai ești aici?'
'Scuze, eram la baie.'
'Deci? Ne vedem mâine?'
Îmi iau inima în dinți și încep să tastez.
'Mâine? Am programare la dentist din păcate.'
Te rog să mă creadă, te rog să mă creadă.
'Nu te cred! Nici măcar nu ți-am spus ora. Am zis doar după școală.
Băga-mi-aș picioarele.
O parte din mine voia de orice culoare să meargă, dar cealaltă parte știa că nu am nicio șansă cu mama.
'Sunt pedepsită, îmi pare rău, Luke!'
'Pedepsită? Aha, deci ai făcut prostii.'
Un alt zâmbet îmi apare pe chip.
'Da, am făcut prostii, sunt o fată rea'
'Dacă ai fi o fată rea, ai ieși cu mine fără ca părinții tăi să știe'
Bine, adevărul e că nu sunt o fată rea. Nu aș putea face asta mai ales că știu de ce e capabilă mama.
'Ok, ne vedem acolo'
În ce te-ai băgat, Arine?
Eu chiar mă tem pentru că este acel fel de persoană cu două laturi.
Poate fi o mamă bună, grijulie, blândă, păsătoare. Mi-aș dorii să fie așa mereu.
Și mai poate fi și o mamă diabolică și încăpățânată. Nu aș mai vrea să îi văd această latură mult timp de acum încolo.
Aveam două variante.
1. Să îi spun lui Luke că a intervenit ceva important, deci nu voi putea ajunge.
2. Să ies pe ascuns din casă și să-mi fac un plan bine pus la punct.
Normal că aleg a doua variantă.
Mi-am stabilit cu atenție pașii pe care trebuie să-i parcurg pentru a ieșii cu Luke, scăpând de părinți.
Probabil că dacă o să afle, o să mi se dubleze pedeapsa sau poate chiar mai rau.
Pun capul pe pernă și adorm cu gândul la Sehun.
Nu pot să îl văd. Nu vreau să ma duc mâine la școală. Am nevoie de o pauză. Faptul că este în clasă cu mine înrăutățește de 5 ori situația.
~~
Alarma mult urâtă mă trezește, însă mai devreme cu o oră de data asta. Nu vreau să mă duc la școală. Nu pot să mă duc la școală.
Este cel mai nepotrivit moment să dau ochii cu el. Ceea ce s-a întâmplat semăna mai mult cu lumea viselor, nu cu realitatea.
Încă din seara precedentă mi-am pus la punct strategia. Ziua asta o să fie încărcată. Trebuie să mint, ceea ce mă îngrijorează pentru că a nu sunt o actriță prea bună.
Dar trebuie să o fac. Chiar dacă sunt conștientă că o să îl revăd oricum odată, nu poate fi azi acea zi.
O apelez pe mama, rugându-mă la Dumnezeu să nu mă dau de gol.
- Alo, mamă! spun pe o voce plângăcioasă.
- Ce s-a întâmplat?
- Nu mă simt bine, mă doare rău stomacul!
Închide telefonul și îi pot auzi pașii grăbiți spre camera mea.
- Arine, te simți bine?
Îi puteam citii îngrijorarea pe chip.
Poate că unii copii pot lipsii când vor ei de la școală, dar eu.. Eu trebuie să inventez scuze penibile. Dar părinții mei nu m-ar lăsa să nu merg la școală pentru nimic. Chiar dacă e vreun tsunami tot mă trimit la școală. Dar îi înțeleg într-un fel sau altul. Nu lipsesc prea des de la școală, dar sper ca măcar acum să mă lase mai ușor. Mi-am lăsat tehnicile de actorie să iasă, mama devenind din ce în ce mai îngrijorată. Mă simțeam ca într-un film.
Până la urmă, mama cedează, suferind să mă vadă așa. Primul meu plan a funcționat.
- Eu și tatăl tău plecăm la serviciu.
- Și Alan?
- Pe Alan îl las mătusii tale. Acum că bunica nu e, voiam să ți-l las ție în grijă, dar se pare că nu ești în starea necesără.
Dumnezeule... Am scăpat ca prin gaura acului.
Bravo, Arine, ai făcut bine că te-ai gândit la planul ăsta.
- Tatăl tău a chemat doctorul. O să vină puțin mai încolo să se asigure că nu ai vreo problemă de sănătate.
Problemă de sănătate? Ce problemă de sănătate? Femeia asta chiar nu a mai văzut persoane cărora să li se facă rău fără a avea probleme?
- Mamă, nu e nevoie, stai liniștită, sunt sigură că o să-mi treacă peste puțin timp.
- Arine, sunt îngrijorată. Doctorul doar o să te ajute. După ce vin de la serviciu mergem la analize.
Sunt eu nebună sau mama delirează?
- De asemenea, doctorul pe care l-am chemat o să stea cu tine până ne întoarcem noi.
Asta se înrăutățește. Încep să cred că planul ăsta nu e chiar așa bun. Mai bine mergeam la școală și mă ascundeam în baie pe tot parcursul programului.
- Mamă, nu am nevoie să stea cineva cu mine, nu sunt handicapată. Dacă e vreo problemă, te sun, promit, doar lasă-mă să respir.
Cred că m-am răstit puțin cam mult.
- Bun.
M-am salvat chiar în ultimul moment. Ăsta se numește noroc. Dar încă nu s-a terminat.
~
Doctorul ăsta nu vine odată? Deja este târziu. Dacă muream?
Un apel mă face să mă desprind de gândurile mele care constau doar în Sehun.
- Arine Toress, ce crezi că faci?
- Nu fac nimic, Son Wendy, de ce întrebi?
- De ce nu te aflii la penitenciarul din Colorado?
- Nu e chiar așa rău la școală.
- Atunci de ce nu te aflii aici?
- Nu mă simt bine.
- Nu am mai auzit o persoană care se simte rău să vorbească așa normal.
- Ce insinuezi?
- Că mă minți. Nu ai de gând să-mi povestești despre ieșirea pe care o vei avea cu Luke?
- Ce? Nu se poate...
- Se poate.. Mi-a spus..
- Nu știam că ești prietenă așa bună cu el.
- Nu sunt cu el, dar cu tine da. De ce nu mi-ai spus?
După ce m-am scuzat la Wendy timp de 10 minute cât avea ea pauza, m-am întins înapoi în pat. Am să-i dau o groază de explicații.
Tata m-a apelat, avertizându-mă că doctorul urmează să vină.
~~
Am trecut cu brio de chin. Doctorul ăsta îmi punea 10 întrebări pe minut. Probabil mama i-a spus să se asigure 100% că sunt bine.
Este ora 3. Ora la care ies de la școală.
Nu știam la ce oră este planificată ieșirea așa că mi-am luat inima în dinți și i-am trimis un mesaj.
'Bună. Ieșirea mai este valabilă?'
Te rog spune nu, te rog spune nu.
'Normal. Ne vedem la 4 la cafenea'
Super. Nu pot să mă opun sentimentelor. Chiar vreau să ies, dar e o încurcătură prea mare cu tot ce se întâmplă.
Mă ridic cu viteza luminii din pat și încep să mă pregătesc. Nu m-am mai aranjat așa de mult timp. Imediat îmi aduc aminte de prietenii mei din Ohio.. Nu am mai ținut legătura.. Poate atât a fost. Poate asta e noua mea viață. O viață încurcată. Sehun o dă peste cap și mai rău decât este deja. Nu o să mă mai gândesc la asta, este timpul să ies cu Luke și să ne distrăm la nebunie. Poate ar trebuii să îi dau o șansă.
