I hate you...but I love you

Capitolul 4

*Iris*
-Merci...pentru tot.
Seh:-Nu ai pentru ce.
-Oh hainele! Ți le dau mâine.
Seh:-Păstrează-le. Îți stau mai bine ție decât mie.
-Ok...pa.
Seh:-Pa.
Eram pe drum spre casă. Mă simt ciudat și în același timp plăcut în preajma lui. Totul este foarte confuz. Ajung acasă. Spre surprinderea mea mama era acasă.
M:-Scumpo! Cum a fost?
Mă uit ciudat la ea. Cum a fost? La ce se aştepta ea?
-Ok. Te simți bine?
M:-Da. Mă bucur pentru tine.
-Aha.
M:-Deci când o să îți cunosc iubitul?
Mă înec cu propia mea salivă. Iubit? Niciodată.
-El nu e...în fine.
Merg la mine în cameră. De unde o fi trăsnit-o ideea de iubit? Eu şi Sehun? Mda, sigur. Nu se va întâmpla. El e un popular, iar eu...în fine. Totuşi de unde o fi avut mama ideea că eu şi Sehun am forma un cuplu? Mă trântesc în pat şi îmi deschid telefonul. Mă uit prin galerie. O poză îmi atrage atenția.

Serios?! Mi-a folosit telefonul ca să îşi facă un selfie?! Deşi trebuie să recunosc e...drăguț...poate. Nici eu nu mai ştiu. De câte ori îl văd pe Sehun simt ceva arzând în interior. Îmi scutur încet capul. Trebuie să îmi treacă. Oricum nu e ca şi cum aş avea vreo şansă cu el...

*Luni*
Eram deja aproape de şcoală. Sunt puțin agitată. Sper că nimeni nu a aflat că mi-am petrecut noaptea cu Sehun. Totul pare normal. Eram evitată. Respir uşurată. Intru în clasă şi îmi las lucrurile.
T:-Iris! Vino afară!
Mă uit suspicioasă la Taeyeon şi Hyuna, dar merg afară. Mă trezesc că îmi trage una.
T:-Ce ți-am zis?! Stai departe de Sehun!
H:-Da! Te-am văzut ieşind de la el din casă!
-Lăsați-mă!
T:-Unde crezi că pleci?!
Taeyeon mă izbeşte de perete. Mă priveşte plină de ură.
T:-Ține minte asta. Dacă te mai prind o dată în preajma lui mă voi asigura că nu te vei mai ridica!
Pleacă râzând. Eu rămânând speriată în acelaşi loc. De parcă viața mea nu era destul de grea. Din cauza lui e şi mai grea. Ora de muzică a început. După ce s-a terminat m-am dus la bibliotecă pentru a returna o carte. Când să urc scările...
Seh:-Iris.
De ce trebuie să fie el. Încep să urc în grabă scările. Sper că nu o fi fost Taeyeon sau altcineva prin preajmă.
Seh:-Iris!
Îl aud urcând după mine. Trebuie să mă ascund undeva. Intru în camera omului de serviciu. Bine că nu era acolo. Îl aud pe Sehun strigându-mă. Lacrimi fierbinți mi se rostogoleau pe obraji. Urăsc faptul că trebuie să stau departe de el, dar nu am încotro. Taeyeon e mult mai puternică decât mine din toate punctele de vedere. Când însfârşit nu am mai auzit paşi am ieşit. Nu îl mai vedeam pe Sehun. Mă îndrept înspre clasă cu capul aplecat. Nu ştiu de ce dar nu vreau să stau departe de el. Cred că simt ceva pentru el...
Ajung la mine în clasă și mă aşez la mine în bancă.
-Vine Sehun!
O aud pe o colegă strigând. Fetele din clasa mea au început să se isterizeze. Taeyeon îmi aruncă o privire duşmănoasă. Sigur nu vine la noi în clasă. Poate li se pare. Îl văd intrând. Se opreşte şi se uită în clasă până ce ochii noştri se întâlnesc. Îmi întorc privirea. Sehun vine direct la mine.
Seh:-De ce ai fugit de mine?
-Eu...
Sehun se uita nervos la mine.
Seh:-De ce te comporți aşa cu mine?!
-Cum ai vrea să mă comport?! Nici nu ştii prin ce trec eu!
Toți din clasă au amuțit şi se holbau la noi.
Seh:-Aşa e, nu ştiu! Dar nici nu vrei să îmi zici...
Taeyeon fierbea de nervi. Nu e de bine.
-Sehun du-te la tine în clasă.
Suspină şi îmi întoarce spatele. Înainte să iasă se mai uită o singură dată la mine, apoi pleacă. În clasă au început şuşotelile. În secunda asta nu îmi mai pasă ce bârfesc despre mine. Îmi vine să urlu. În clasă a apărut proful de sport.
P:-Veniți afară.
Toți au plecat. Am vrut să ies şi eu, dar Taeyeon a închis uşa. Am rămas doar eu şi cu ea în clasă. Mă nelinişteşte modul în care mă priveşte.
T:-Ți-am zis să stai departe de el.
-Am stat. El tot vine după mine.
Începe să râdă batjocoritor.

T:-Crezi că un băiat aşa sexy ca el s-ar ține după o urâtă ca tine?! Oricum ar fi. Am să mă asigur că nu o să mai poți merge.
Î

n clipa aceea s-a năpustit asupra mea. O iau la fugă pe holuri. Hyuna şi încă două fete îmi blochează drumul. Oh, nu. Taeyeon mă apucă de păr şi începe să tragă de el. Țip şi încerc să mă eliberez. Mă trage până în capătul scărilor. Oh, nu. În următoarea clipă mă împinge pe scări. Eu rostogolindu-mă până jos.

*Sehun*
Aud nişte urlete.
Chan:-Ce s-o fi întâmplat?
Seh:-Haideți.
Chanyeol, Kai şi Baekhyun mă urmează. Am un presentiment rău. Ne oprim şi ne ascundem. O văd pe Taeyeon şi pe catrafusele ei de prietene râzând.
T:-Iris asta nu o să ne mai facă probleme de acum încolo. Haideți.
Pleacă. Iris? Pupila mi se dilată. Îmi simt palmele transpirând. Fug în capătul scărilor.
-Iris!
O văd plină de sânge. Cobor scările, băieții fiind în urma mea, şi ajung lângă ea. Câteva lacrimi mi se rostogolesc pe obraji. O să plăteşti Taeyeon! O iau în brațe şi o duc la asistentă. Aceasta se face palidă când o vede acoperită de sânge.
A:-Pune-o pe pat!
O întind cu grijă pe pat.
A:-Aşteaptă afară.
Ies.
K:-Cât de diabolic poți să fi să faci una ca asta unei persoane?
Bae:-Ştiam eu că îmi pare cunoscută.
-O ştii?
Bae:-Nu personal, dar am auzit tot felul de zvonuri urâte despre ea. Acum înțeleg că biata fată nu are nicio vină, ci Taeyeon...
Muşchii mi se încordează. Numai să o prind pe Taeyeon asta! O fac una cu pământul!
Chanyeol mă prinde de braț.
Chan:-Unde crezi că mergi?!
Seh:-Să vorbesc ceva cu Taeyeon.
Chan:-În niciun caz. Stai aici. Cine ştie ce o să faci!
Mă strâmb.
Seh:-Bine...

*Iris*
Ah. Fiecare părticică din corpul meu doare ca naiba.
A:-Cum te simți?
O văd pe Ana. Sunt la cabinetul medical? Aveam capul şi brațele bandajate.
-Ce s-a întâmplat?
A:-Te-a adus cineva în starea asta. Trebuie să îi spunem directorului despre ce îți face Taeyeon.
Nu! Nu putem face asta!
-Nu...
A:-De ce?!De ce nu vrei să îi spunem?!
-Pentru că directorul e tatăl ei...