I hate you...but I love you

Testamentul

Să îmi spuneți ce părere aveți.

*Iris*
Brrr!! Chanyeol o ia la fugă înspre cabană urlând într-una:
-Am reuşit!
Începem să râdem cu toții când Chanyeol se împiedică şi cade în zăpadă. Se ridică având o față îmbufnată. Era din cap până în picioare acoperit de zăpadă,care strălucea ca o mie de diamante la un loc în bătaia slabă a razelor de soare. Ne întoarce spatele şi intră trântind uşa în cabană.
I:-Cred că s-a cam supărat.
Kai:-Îi trece rapid. Acum haideți.
Intrăm şi noi în cabană. Ce bine şi cald e aici. Ne descălțăm cu toții.
I:-Chanyeol!
Nu primesc niciun răspuns.
Seh:-Nu te stresa. Probabil îi în camera lui.
Kai merge în bucătărie,Baekhyun se trânteşte pe canapeaua din sufragerie,iar Sehun merge în camera noastră să se schimbe. Ar trebui să văd totuși ce face Chanyeol. Ajung pe un hol cu mai multe camere numerotate de la 1 la 10. Nr 7 este camera noastră...care ar putea fi camera lui Chanyeol? Iau pe rând fiecare cameră până ce dau peste Chanyeol. Acesta stătea întins pe pat cu căştile în urechi. Nu pare să fi sesizat că cineva a intrat în cameră. Mă apropii şi mă uit la el.Avea ochii închişi.
I:-Chanyeol.
Nuştiu de ce îl mai strig. Doar are căştile în urechi. Nu are cum să mă auda. Îi scot o cască din ureche. Tresare şi începe să țipe nervos:
-Ce naiba?! Iris! Mai speriat!
I:-Scuze,doar am vrut să văd dacă eşti ok...mai bine plec...
Dau să plec,dar Chanyeol mă prinde de încheietura mâinii.
Chan:-Îmi pare rău...nu am vrut să țip la tine doar că...
Chanyeol se întristează brusc. Îmi dă drumul şi îşi fereşte privirea de mine. Mă aşez pe pat şi mă uit îngrijorată la el.
I:-Chanyeol. Ce e cu tine?
Nu îmi răspunde. Mă ridic de pe pat şi mă pun în fața sa. Plângea.
Chan:-S-au dus...
I:-Despre ce vorbeşti Chanyeol? Cine a murit?
Chan:-Părinții mei.
Bietul de el. 
Chan:-Am rămas singur.
I:-Nu e adevărat. Chanyeol nu ai rămas singur. Ne ai pe mine,Sehun,Baekhyun,Kai şi pe restu.*mă aşez în genunchi şi îi iau fața între mâinile mele.* Suntem alături de tine.
Chanyeol mă ia într-o îmbrățişare puternică. Îşi sprijină bărbia pe umărul meu drept şi dă drumul lacrimilor. Îi mângâi afectuoasă spatele.
Bae:-Ce s-a întâmplat? De ce plângi,Chanyeol?!
I:-Vă las să vorbiți.
Ies şi mă duc la mine în cameră. Sehun stătea în fund pe marginea patului şi se holba la Tv. Mă aşez pe picioarele lui. Se uită zâmbind într-un mod pervers.
I:-Şi ce facem azi?
Seh:-Hmmm...aş avea o idee.
I:-Ideea ta implică cumva ceva pervers?
Seh:-Poate.
Rânjeşte. Of Sehun. Pervers mic ce eşti. Îl sărut delicat. Îl simt dornic de mai mult de atâta. Mă muşcă puternic de buza inferioară. Gem când îşi introduce limba în lăcaşul meu umed astfel că sărutul devine unul pasional. Mână lui umbla jucăuşă pe talia mea. Vrea să îmi dea jos tricoul,dar ne speriem când telecomand cade.
I:-Mi-e foame.
Seh:-Să mergem să mâncăm.
Coborâm în sufragerie. Kai apare şi îi şopteşte ceva lui Sehun.
Seh:-Serios?
Kai:-Da.
Seh:-Unde e Chanyeol?
Kai:-În bucătărie. Cu Baekhyun. Mă duc să îi aduc ceva dulce.
Sunt sigură că au aflat de tragica veste. Amândoi intrăm în bucătărie. Baekhyun încerca din răsputeri să îl facă să râdă,dar Chanyeol se uita absent la el.
I:-Chanyeol?
Bae:-Nu are rost. Am încercat de nuştiu câte ori să îl fac să râdă,dar nu reuşesc.
Situația era una îngrijorătoare. Cu toții ne făceam griji pentru el. Kai apare cu punga de dulciuri preferată a lui Chanyeol,însă acesta nu are nicio reacție,ci se uită în continuare în gol.
Kai:-Chanyeol vorbeşte cu noi.
Chan:-Vreau să vorbesc cu Iris. Vreau să fim singuri...
Kai,Sehun şi Baekhyun se uită îngrijorați la el dar ies. Mă uitam puțin stresată la Chanyeol.
I:-Chanyeol. Ce s-a întâmplat?!
Scoate o foaie din buzunar şi mi-o dă.
I:-Ce este asta?
Chan:-Testamentul părinților mei...
Mă uit prin el. Privirea mi s-a întunecat.
I:-Ce e cu asta?!
Trântesc nervoasă testamentul şi ies fugind din bucătărie.
Chan:-Iris! Stai!
Seh:-Iris ce e?
I:-Lasă-mă!
Fug plângând în cameră. Mă trântesc în pat şi încep să plâng din ce în ce mai tare. Nu poate fi posibil! Nu e real!

*Sehun*
Seh:-Chanyeol! Ce naiba ați vorbit?!
Chanyeol se ridică şi mă priveşte în ochi.
Chan:-Iris este...sora mea.
Seh:-Ce?! Cum să fie sora ta?!
Chan:-Când eram bebeluşi părinții mei au dat un copil spre adopție... Copilul acela a fost Iris.
Seh:-De unde şti tu asta?
Chan:-Din testamentul părințiilor mei...
Cum e posibil?
Seh:-Trebuie să vorbesc cu Iris.
Chan:-Vorbesc eu cu ea.

*Iris*
Nu pot să cred. În tot timpul ăsta am fost un copil adoptat?!  Lacrimile continuau să cadă. Mi-e rău.
*Knock Knock*
Uşa se deschide şi Chanyeol intră. Super...el e ultima persoană pe care aş vrea să o văd în momentul ăsta. Stăteam în fund pe pat şi cu genunchii aduşi la piept. Se aşează lângă mine.
Chan:-Ştiu că îți vine greu să crezi. Și mie îmi este greu să cred,dar în testament scrie că suntem frați...
I:-În tot acest timp...părinții mei a-adoptivi... mi-au ascuns adevărul. Cum au îndrăznit?!
Chan:-Nu au vrut să te rănească.
I:-Dar acum cum sunt? Nu sunt rănită?
Chan:-Şti. Într-un fel cred că am ştiut mereu că eşti sora mea.
I:-Cum aşa?
Chan:-Mereu m-am simțit ciudat de bine în preajma tine. Simțeam o legătură între noi. Acum că ştiu, mă bucur să aflu că am o soră şi că aceea eşti tu. 
I:-Şi eu mă bucur,Chanyeol. Chiar mă bucur.
Chan:-Primesc o îmbrățişare,sis?
Îl iau în brațe.
I:-Chanyeol ce faci?! Lasă-mă! Hahahahahaha!
Se apucă să mă gâdile.
Chan:-Au! A durut!
I:-Ai meritat-o.
Chan:-Ba nu.
I:-Ba da.
Chan:-Ba nu.
I:-Ba da.
Chan:-Ba nu.
I:-Ba da.
Chan:-Ba nu.
I:-Ba nu.
Chan:-Ba da.
I:-Țapă!
Chan:-Fir-ar!
Râdeam de numa.
Chan:-Nu mai râde de fratele tău.
I:-Bine bine.
Chan:-Mă gândeam să mergem cu toții afară la zăpadă.
I:-Sună bine.
Coborâm amândoi ca să le comunicăm şi celorlați ideea noastră. Nu zicem nimica ci ne uităm la fețele şocate ale lui Kai,Baekhyun şi Sehun.
Bae:-Voi doi sunteți frați?!
I:-Dap.
Kai:-C-cum?!
Chan:- Nu contează. Ce ziceți să ieşim afară la zăpadă?
Seh:-Sigur.
Ne îmbrăcăm cu toții.
I:-Chanyeol ce tot faci?!
Îmi înfăşoară un fular lung în jurul gâtului.
Chan:-Am grijă ca surioara mea să nu răcească.
I:-Nu am 5 ani.
Chan:-Ştiu dar sunt fratele mai mare şi trebuie să am grijă de tine.
Bombăn.
I:-Eşti mai mare cu un an.
Chan:-Dar tot eu sunt cel mare,pitico.
I:-Acum ce faci? Te iei de înălțimea mea,stâlpule?
Kai:-În stilul ăsta nu veți mai ieşi niciodată din casă.
Lăsăm cearta la o parte şi ieşim. Afară vremea era frumoasă. Vântul bătea slab,dar rece. Tot ținutul era acoperit de zăpadă,zăpadă care nu fusese atinsă de nimeni şi care strălucea atât de frumos în lumina soarelui,ca o mare de diamante. Un bulgăre îmi aterizează direct în față.
I:-Cine a făcut asta?!
Chan:-Hahaha!
I:-Chanyeol!

*Sehun*
Mă uitam zâmbind la Iris care îl alerga pe Chanyeol pentru a-l lovi cu un bulgăre. Mă bucur pentru ea,deşi trebuie să recunosc. Sunt puțin gelos pe Chanyeol. El primeşte toată atenția ei acum.  Baekhyun şi Kai încă erau înmărmuriți.
Chan:-Hei!
I:-Hahaha!
Se pare că până la urmă Iris la nimerit pe Chanyeol.