Capitolul 11

1.2K 69 20
                                    

*Sâmbătă*
*Iris*
Stăteam lângă fereastră şi mă uitam în gol la ploaie. Inima îmi era ruptă în două. Nu pot să uit cum m-a lăsat plângând în stradă. Nici măcar nu a întors capul să vadă ce se întâmplă în urmă. Îmi aduc genunchii aproape de piept. Ochii mi se umplură din nou de lacrimi. Nu pot să cred că am crezut că mă iubeşte. Îl...îl...iubesc...  Îmi aduc mâinile la față şi încep să plâng amarnic. Trebuie să-l uit, dar nu pot! Inima îmi tremura. Simțeam înțepături în piept. Urăsc această durere! Aud telefonul bipăind. Îl ridic şi văd un mesaj de la Baekhyun. Suspin şi arunc telefonul pe pat. Nu mai vreau să am nimica de a face cu niciunul dintre ei. De ce e viața aşa de crudă cu mine? Pentru prima dată m-am simțit fericită şi iubită, dar...aud telefonul sunând. Mă suna Mira. Nu am chef să vorbesc cu nimeni. Pun telefonul pe silențios.

*Sehun*
Stăteam pe marginea patului cu capul între mâini. Sunt un idiot! Am crezut că de data asta va fi altfel! Dau cu o vază de perete care se face praf. Mă simt atât de doborât şi de nervos.

*Iris*
Citeam o carte pentru a îmi mai lua gândul de la cele întâmplate. Aud ciocănituri. Îmi dreg glasul.
-Intră.
Mira intră speriată. Vine şi mă ia în brațe.
Mi:-Mă bucur că eşti bine. Te-am sunat de nu ştiu câte ori....Ce s-a întâmplat? Pari dărâmată.
Atunci îşi fac apariția lacrimile.
-S-sehun...
Mi:-Ce ți-a făcut idiotul ăla?!
Mira era încordată toată. Îi explic ceea ce s-a întâmplat.
Mi:-Stai numai să pun mâna pe el! Cum a îndrăznit?!
O prind de mânecă.
-Te rog lasă-l...nu merită.
Mira se aşează suspinând lângă mine. Mă ia din nou în brațe.
Mi:-Dar tot jur că dacă îi văd moaca am să îl pocnesc.
Zâmbesc. Începe să se strâmbe. Izbucnesc în râs.
Mi:-Ai chef de o plimbare?
-O plimbare nu ar strica.
Mă ridic cu greu. De la atâta plâns corpul meu a slăbit. Îmi iau jacheta.
-Am plecat, mami!
M:-Bine! Să te distrezi!
Ieşim. Afară bătea puțin vântul şi era înnorat, dar măcar ploaia s-a oprit. Mai vedeai ici-colo nişte bălți mici. Amândouă mergeam tăcute.
Mi:-Totul va fi bine.
Mira îmi aruncă un zâmbet de încurajare. Zâmbesc dar în sinea mea știam că nimica nu va mai fi la fel. Simțeam un gol în interior. Un gol foarte apăsător. Gândurile mele sunt întrerupte de Mira care îmi arătă ceva. Ochii mi s-au mărit.
-Ce e cu semnul ăsta?!
Mira și-a dat părul la o parte dezvelindu-şi gâtul pe care se afla o cicatrice urâtă de tot. O aud suspinând. 
Mi:-Iubitul meu mi-a făcut asta...
Se uita tristă în gol. Ce suflet trebuie să ai să îi faci asta cuiva?!
-Ce s-a întâmplat?
Mi:-L-am...l-am prins cu alta în pat.
Mă uitam cu gura în formă de O la ea.
Mi:-Ne-am certat rău de tot. Am vrut să pun capăt relației, dar el nu. Aşa că m-a luat la bătaie.
-Nu pot să cred! Ce dobitoc!
Mi:-Da, aşa e.
O iau în brațe.
Mi:-Dacă am gătat cu bocitul ce zici dacă ai dormi la mine? Putem face o seară în pijamale!
-Sună bine. Merg să îmi pregătesc lucrurile.
Mi:-Ok. Te aştept la mine.
Fără să mai zic ceva mă îndrept rapid spre casă. Intru şi îmi fac bagajul. Mă opresc când îmi aud telefonul bâzâind. Îl deschid şi rămân şocată. Am peste 50 de apeluri de la Baekhyun. Ce s-o fi întâmplat? Ar trebui să îl sun. Poate s-a întâmplat ceva. Îl sun.
Bae:-Alo?
-Hei Baekhyun. Sunt Iris. Am văzut că m-ai sunat. Totul este în regulă?
Bae:-Iris? Slavă cerului! De când tot încerc să dau de tine! Este vorba despre ce s-a întâmplat între tine şi Sehun. Iris el se...
-Baekhyun, am înțeles. Nu l-a interesat niciodată de mine. Defapt la durut undeva de mine! Şi-a bătut pur şi simplu joc de mine!
Bae:-Ir...
Închid nervoasă telefonul. Îmi iau mini bagajul şi merg la Mira.
Mi:-Pregătită pentru seara fetelor?
-Ştii că sunt.
Îmi pun băgăjelul pe un scaun.
-Părinții tăi sunt acasă?
Mi:-Nup suntem singure singurele.
Încep să râd când Mira începe să facă o față malefică. Dă drumul la maxim la muzică. Amândouă începem să ne prostim în ultimul hal. Ea dădea din cap, iar eu mă prefăceam că aveam o chitară. Deci...mda...vă puteți închipui cum arătam. Mira se oprește deodată și își verifică telefonul. Mă opresc și eu.
-Este totul în regulă?
Mira îmi zâmbește.
Mi:-Totul e bine. Nu îți face griji.
O privesc suspicioasă. Ceva nu e în regulă. Mira se scuză și merge la baie. Eu am rămas în același loc pe gânduri.

I hate you...but I love youUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum