Liceul. Numit şi cea mai frumoasă perioadă a vieții. Însă nu toată lumea este fericită. Iris,în clasa a 12-a,este o fată timidă care a fost pusă la zid de toți.
Oh Sehun este cel mai popular băiat din şcoală şi totodată idolul femeilor.
Oare se va...
*Iris* După întâmplarea aia am rămas o săptămână acasă. Stau întinsă şi mă uit la un film romantic. Pur și simplu simt nevoia să mă holbez la unul. Aud telefonul bipăind. Îl deschid. Era un mesaj pe Whatsapp.
??:Hei Iris. Cum te mai simți? Sunt Sehun apropo. Mă emoționez puțin. *Whatsapp* I:De unde ai numărul meu? Seh:Am eu metodele mele.😏 I:Aha. Seh:Cum te mai simți?😯 I:Sunt mai bine. Merci de întrebare. Sehun tasta. Mă simt bine...pentru prima dată cuiva îi pasă de mine.... Seh:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Încep să râd cu lacrimi. I:😂😂😂 Seh:De ce râzi?😔 I:Ai o față amuzantă😂 Seh:Prin față amuzantă te referi bună de pupat?😎😘 Serios?! I:Îmi vine să te bat!😡 Seh:Succes cu asta😂 I:Nu e amuzant😡 Seh:Ba e😂😂 I:😠👊 Seh:Te log nu te supăra😯 I:Nu m-am supărat😒 Seh:Voiam să îți zic că voi trece pe la tine. Ți-am luat temele şi lecțile. Inima îmi bate puternic. Mi-a luat temele? Ce...ce drăguț. I:Cum ai reuşit să le ei? Nu suntem în aceeaşi clasă.🤔 Seh:Ți-am mai zis. Am metodele mele😎
Stăteam în pat şi mă gândeam la ce tocmai s-a întâmplat acum. Sunt confuză. De ce se comportă aşa de frumos cu mine Sehun? Apoi gândurile îmi zboară la ce s-a întâmplat. Taeyeon va şterge podeaua cu mine dacă va afla de asta. Sper să nu afle. Shit! Sehun vine la mine şi eu sunt în pijamale şi cu borcanul semi gol de Nutella lângă mine. Mă ridic şi îmi iau un tricou şi nişte jeanşi. Fac ordine prin cameră. Mă parfumez şi îmi prind părul în coc. Mă opresc în fața oglinzii...Ce tot fac? De ce mă agit atâta?Sehun...Sehun nu mă va place niciodată. Probabil din milă stă cu mine. Mă uit la fruntea mea zgâriată. Sunt un nimeni. Cum ar putea unui popular să îi placă de mine, un nimeni? Dacă va fi văzut cu mine sigur imaginea lui va fi afectată. Aşa că mă aştept ca oricând să mă lase baltă. Să se prefacă că nu mă mai cunoaşte... Pieptul mi se strânge. Mă simt aşa o amărâtă. M:-Iris! Ai musafiri! Simțeam cum mi se înmuiau picioarele. Aud paşi urcând. M:-Ia-o la stânga. Seh:-Mulțumesc. Doamne e Sehun! Bate la uşă. I:-Intră. Sehun intră. Eu mă uitam la el uimită la cât de bine arăta. Avea jeanşi rupți şi un tricou mulat pe corpul bine lucrat. Oh, God. Îmi zâmbeşte cald. Seh:-Unde vrei să îți pun cărțile? -Ămm pe birou. Sehun lasă plasa plină de cărți pe birou și se uită la mine. Între noi doi s-a lăsat o linişte deplină. Sehun vine mai aproape de mine. Mă priveşte drăgăstos. Se întristează când îmi vede zgârietura. Tresar când îi simt mâna mângâindu-mi delicat rana. Simt furnicături prin tot corpul. -Au. Seh:-Iartă-mă. -Nu are nimica... Sehun se uita curios prin cameră. Seh:-Un album foto! A luat entuziasmat albumul. Sar ca arsă şi îi iau albumul din mână. Seh:-Vreau să văd! -Nu! E jenant! Seh:-Te log. Sehun începe să facă aegyouri. De ce trebuie să fie aşa de adorabil?! -Sehun. Nu mai fă fața asta. A început să facă ochi mari de cățeluş. În următoarea secundă mi-a luat albumul din mână. -Dă-mi-l! Seh:-Ia-l dacă poți! A pus albumul deasupra capului său. Mă ridicam pe vârfuri şi încercam să i-o iau. Nu ajung! E mult mai înalt ca mine. Se dădea mai în spate în timp ce eu mă chinuiam să iau albumul. Se uita amuzat la mine. -Sehun! Termină şi dă-mi albumul! Seh:-Nu vreau. La un momendat Sehun a căzut pe pat şi eu....deasupra lui. Mă uitam la el roşie ca un rac. Sehun se înroşise şi el. Mă dau de pe el. Stăteam cu capul aplecat în jos. Ce să fac?! Ce să fac?! Ce jenant! Seh:-Ămm...voiam să te întreb dacă vrei să mergem la un restaurant. Sunt şi nişte prieteni...deci... -Vin. Sehun mă priveşte surprins de răspuns. Sincer să fiu şi eu sunt surpinsă de răspunsul meu, dar mă cam plictisesc aici. Am ieşit amândoi. M:-Deci unde mergeți voi porumbeilor? Îmi venea să-mi trag o palmă peste frunte şi să îmi bag capul într-o pungă fără găuri de ruşine. Seh:-La un restaurant. Sehun răspunde clar. Nu părea deloc deranjat de ce a zis mama. M:-Ok. Distracție plăcută. Ieşim. Drumul a fost unul tăcut. Amândoi tăceam. Ajungem la restaurant. Bae:-Sehunie! Bat palma. Chan:-Hunieee! Bate palma cu toții. Sehun se uita în jur. Seh:-Unde sunt ceilalți? Bae:-Nu au putut ajunge. Deci tu eşti Iris. Baekhyun dă prietenos mâna cu mine. -D-da. Bae:-Baekhyun. Chan:-Chanyeol. -Încântată. Ne aşezăm la masă. Eu stăteam lângă Baekhyun, iar Sehun în fața mea. Chan:-Cum îți e Iris? -Mi-e mai bine. Mă miră faptul că toți trei sunt nişte persoane aşa de calde. Bae:-Ne-am gândit să facem ceva în legătură cu scorpia de Taeyeon. Mă ia cu tremuratul. -L-lăsați... Chan:-După ce ți-a făcut...e revoltător! -Nu înțelegeți nimica! E destul de rău că stau cu voi! Din cauza asta îmi face viața un iad mai mult decât înainte! Privirile tuturor din restaurant s-au îndreptat înspre mine. Îmi las capul aplecat de jenă. Seh:-Iris. Uită-te la mine. Îmi ridic privirea din pământ. Sehun îmi zâmbeşte. Seh:-Nu voi mai lăsa pe nimeni să te rănească. Nu contează ce va trebui să fac. Chan:-Da. Bae:-Te poți baza şi pe noi doi. Chan:-Şi pe Kai. Vorbele lor mă fac și mai confuză ca înainte. Fără să îmi dau seama am început să plâng. Toți trei mă privesc îngrijorați. -N-nu înțeleg...de ce vă comportați aşa de frumos cu mine? Chan:-Pentru că ținem la tine. -Nu...nu aveți cum. Eu sunt un mega nimeni care este bătaia de joc a școlii, iar voi sunteți cei care sunt admirați de toți. N-nu înțeleg... Sehun îmi ia mâinile între a lui. Seh:-De acum în colo nu vei mai fi niciodată singură.
