Liceul. Numit şi cea mai frumoasă perioadă a vieții. Însă nu toată lumea este fericită. Iris,în clasa a 12-a,este o fată timidă care a fost pusă la zid de toți.
Oh Sehun este cel mai popular băiat din şcoală şi totodată idolul femeilor.
Oare se va...
*Iris* Yes weekend! Sar entuziasmată din pat. Primul lucru care îl fac merg şi dau jaluzele la o parte. C-ce?! Geamul era lovit fără milă de picături de ploaie. Afară ramurile copacilor erau aplecate din cauza greutății picăturilor de ploaie,care nu se mai opreau. Nici florile nu prea o duceau bine. Săracele erau aplecate deasupra pământului şi biciuite cu cruzime. Mă las căzând pe jos pentru a nu mai vedea ce e afară. S-a dus naibii tot ce am plănuit să fac azi. Ploaie stupidă. Telefonul îmi bâzâie. Îl iau şi îl deschid. Am un mesaj pe whatsapp. E de la Sehun.
*Whatsap* Seh:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Zâmbesc doar la vederea pozei. Practic mi-a înseninat ziua. I:-Hei,Sehun. Seh:-Serios? Sunt numai Sehun pentru tine?😯 Am început să râd atât de tare de m-au apucat durerile de burtă. I:-Scuze,iubitule😂 Seh:-Nu are nimica,iubito😚 Ce faci azi? I:-Păi plănuiam să trec pe la tine,dar plouă!😭😭😭 Seh:-Sunt în drum spre tine. I:-C-ce? Acum?! Sunt în pijamale! Seh:-Şi ce dacă😏?Nu mă deranjează să te văd în pijamale. Din partea mea poți să fi şi goală😏. Tot nu m-ar deranja. I:-Sehun! Termină cu pervesiunile. Şti că nu îmi place când faci aşa😒 Seh:-Scuze iubito😯. Promit să nu mai fiu...azi pervers😂 Off,Sehun. Seh:-Ajung în 10 minute❤ *End Whatsapp* Mai bine mă îmbrac. Deschid dulapul şi îmi iau nişte colanți negrii pe mine. Îmi iau un tricou pe care scrie:Escape reality. Îmi prind părul în coc şi mă parfumez. Ma:-Iris coboară! Avem musafiri! Ies şi cobor în sufragerie. Seh:-Hei,beautiful. Nu mă mai pot abține şi îi sar în brațe. Sehun îmi răspunde imediat la îmbrățişare. Îmi şopteşte discret: -Mi-a fost dor de tine. Îi răspund tot în şoaptă: -Şi mie de tine. Ma:-Deci tu eşti iubitul ei? Sehun face respectuos o plecăciune. Seh:-Bună dimineața,doamnă White. Numele meu e Oh Sehun şi sper să îmi permiteți să fiu împreună cu fiica dumneavoastră. O clipă s-a aşternut o linişte bizară. Liniştea este întreruptă de râsul mamei. Eu şi Sehun ne uităm confuzi la ea. Ma:-Eşti atât de simpatic şi respectuos,dar nu trebuie să îmi ceri mie voie. Fiica mea are dreptul să îşi aleagă persoana iubită fără ca eu să fiu nevoită să fiu de acord. Bineînțeles că dacă o răneşti nu va ieşi deloc bine. Bine...de la aprecieri a trecut la amenințări. Nu poate fi deloc bine. Seh:-Nu am să o rănesc niciodată. O iubesc. Zâmbesc auzindu-l cât de serios a rostit acele două cuvinte. Mama zâmbeşte mulțumită. Eu respir uşurată. Ma:-Urcați sus. Vă aduc mai târziu ceva bun. I:-Mulțumim. Urcăm scările înspre camera mea. Cum am intrat în cameră Sehun m-a lipit de perete şi mi-a imobilizat mâinile deasupra capului. Rânjea pervers. Seh:-Însfârşit singuri. Îmi atacă flămând buzele. Limbile nostre duceau un război pe care Sehun l-a câştigat. Tresar când îi simt mâna rece sub tricou. Îi simțeam degetele cutreierându-mi spatele. Se opreşte la capsa sutienului. Era dornic să-l dea jos,dar auzim pe cineva urcând scările. Ne oprim rapid şi ne punem pe covor. Îmi scot telefonul şi ne prefacem că ne holbăm la ceva. Mama intră. Ma:- V-am adus popcorn şi sucuri. Seh:-Mulțumim. Mama lasă bolul plin cu popcorn şi sucurile pe birou şi pleacă. Seh:-Ce sincrozinare proastă. I:-Ce zici de un film? Dacă tot avem popcorn. Seh:-Ok... Îl sărut pe buze şi pun un film de comedie. Mă pun la Sehun în brațe. Dau drumul filmului. Liniştea este întreruptă de telefonul meu care a început să sune. Lasă-l să sune. Mă cuibăresc mai adânc în brațele lui Sehun. *După un timp* Seh:-Cine dracu sună?! Ce îi aşa insistent?! I:-Chiar că e. Telefonul suna timp de 10 minute într-una. Mă intind şi iau telefonul de pe masă. E un număr necunoscut. Răspund. I:-Alo? ??:-.... Mă trece un fior rece când aud cum cineva este bătut. Ce e asta? E cumva vreo farsă? I:-Cine e? Chan:-I-iris... Ochii mi se măriră. Seh:-Ce e?! I:-Chanyeol?! Eşti bine?! Mai aud încă o lovitură. Bae:-TERMINĂ! Ce?! Baekhyun urla disperat la cel care lovea. Mă ridic în picioare şi pun pe difuzor. Seh:-Ce asta?! Când aude sunete de luptă Sehun se ridică în picioare şi se apropie de telefon pentru a asculta mai atent. Kai:-TERMINĂ ÎL OMORI! Inima îmi bătea cu putere şi mă apucase tremuratul. Sunetele de bătaie se opresc. Preț de o secundă nu s-a mai auzit nimica. ??:-Iris... Tresar când aud o voce bărbătească rostindu-mi numele. I:-Cine eşti?! Ce le faci prietenilor mei?!!! Se aude un râs înfundat. ??:-Nu am să îi omor...pentru moment. I:-Te rog nu îi răni! Spune-mi ce vrei?! ??:-Vreau să vii la fabrica părăsită,care se află în afara Seoului. Dacă mai vine cineva cu tine,prietenii tăi o pățesc. Ne vedem mâine seară. Închide telefonul. Îmi las mâna căzând. Lacrimi mi se rostogoleau neîncetat. Prietenii mei suferă,din cauza mea... Sehun mă strânge puternic în brațe şi îmi spune: -Stai liniştită. Vom rezolva problema. O să îi salvăm. Taeyeon. Dintr-odată furia a pus stăpânire pe mine. Sigur ea face asta. I:-Sigur ea este în spatele acestui lucru. Plec nervoasă din casă. Afară ploaia încă nu se oprise. Nu îmi mai păsa. Încep să alerg pe străzile,care erau udate neîncetate de ploaie. Seh:-Iris! Ce faci?! Îl auzeam pe Sehun cum fugea după mine,dar nu m-am oprit.
*Sehun* Fugeam după ea până când brusc nu o mai văd. Unde s-o fi dus? Mă întreb la cine se referea Iris prin ea. Nu poate fi...din nou Taeyeon.
*Iris* Ajung la casa familiei Kim. Eram udă leoarcă,dar nu îmi păsa. Încep să bat cu putere la uşă. Tae:-Vin acum! Îi aud vocea lui Taeyeon de după uşă. Deschide uşa şi rămâne şocată când mă vede. Tae:-Iris? Eşti bine?! I:-Nenorocito! Cum ai putut face asta?! Tae:-Ce? O trântesc la podea şi mă pun deaspura ei. O priveam fierbând de nervi. I:-Nu ți-a ajuns că ai vrut să îmi faci mie rău?! Acum vrei să îi răneşti şi pe prietenii mei?! Am crezut că ne-am împăcat! Tae:-Iris nu ştiu despre ce vorbeşti! Dă-te de pe mine! Voiam să îi dau una,dar mă opresc când îi văd expresia speriată. Nu joacă teatru. Asta înseamnă....că nu ea e cea care a pus asta la cale. Mă ridic şi mă uit debusolată în jur. Cine poate fi?! Cine e?! De ce îmi face asta?! Mă prăbuşesc şi încep să plâng. Taeyeon se ridică şi vine lângă mine. Îmi mângâie afectuoasă spatele. Mă privea îngrijorată. Tae:-Vino înăuntru şi povesteşte-mi ce s-a întâmplat.
Gata şi cu acest capitol. Sper să vă placă. Am o întrebare pentru voi: Cine credeți că i-a răpit prietenii lui Iris?
