Capitolul 27

742 37 2
                                    

*Iris*
Eram cu toții în maşină şi în drum spre oraşul nostru. Muzica era singurul lucru care îl puteai auzi. Nimeni nu scoțea niciun cuvânt. Toți încercau să se împace cu ideea că eu şi Chanyeol suntem frați. Îi înțeleg,şi eu sunt şocată,dar cu toate astea mă bucur că Chanyeol e fratele meu. În scurt timp am intrat în Seul şi am ajuns la mine acasă. Mă uit tristă la casă. Nu pot să cred că mi-au ascuns adevărul. În toți aceşti ani am suferit de singurătate,iar ei ce au făcut? Nimica. Puteau să îmi zică... Trag aer adânc în piept şi ies din maşină îndreptându-mă înspre casa,care o dată a fost singurul loc în care mă simțeam în siguranță, dar care acum mi se pare atât de străină. Maşina mamei era parcată în curte. Minunat...
Chan:-Iris.
I:-Ce e?
Chan:-Pot să vin cu tine. Putem vorbi împreună cu mama ta.
I:-Nu. Trebuie să vorbesc doar eu cu ea. Aşa voi putea lămuri lucrurile cu ea.
Chan:-Bine...să mă suni după ce vorbeşti cu ea.
I:-Bine.
Intru în curte şi închid poarta uitându-mă preț de o clipă la Chanyeol,care zâmbeşte încurajator. Încerc să îmi calmez emoțiile şi intru în casă.
Ma:-Iris?
I:-Eu sunt.
Mama iese zâmbind din bucătărie purtându-şi şorțul pe care scria: Kiss the cook. Mereu mă făcea să râd când o vedeam cu şorțul ăsta.
Mă ia în brațe. Eu o strâng cât de puternic pot şi suspin.
Ma:-Eşti ok,scumpo?
I:-Da...
Ma:-Aşează-te pe canapea. Vin şi eu imediat.
Mă aşez pe canapea,în timp ce mama dispare în bucătărie. Apare,fără şorț,şi se aşează privindu-mă foarte îngrijorată.
Ma:-Iris. Ce s-a întâmplat?
I:-Am aflat că...tata este criminal...
Mama se întristează. Mă ia în brațe zicând:
-Tatăl tău nu a fost aşa dintotdeauna. E-el a intrat într-un grup vicios. A văzut cât de rapid se câştigă banii şi s-a pierdut...
Lacrimile mi-au invadat chipul. Îmi mângâie afectuoasă capul.
Ma:-Ai fost totul pentru el. Iris vreau să îmi cer scuze. În ultimul timp am fost atât de ocupată încât te-am neglijat. Îmi pare rău. Am fost o mamă rea.
I:-Te rog nu spune asta. Eşti cea mai bună mamă pe care şi-ar putea dori-o cineva. Te iubesc.
Ma:-Şi eu.
Cred că timp de 30 de minute am plâns amândouă.
Ma:-Acum că am terminat cu plânsul. Vrei prăjitură?
I:-Da.
Mama se ridică şi merge să aducă prăjitura. Probabil că,vă întrebați de ce nu i-am zis de faptul că ştiu că sunt adoptată. E clar că părinții mei biologici nu m-au vrut. Nuştiu ce s-a întâmplat mai exact,dar prefer să rămână aşa. Până la urmă aici am o familie. Mama e familia mea. La fel cum şi Chanyeol este. Nu mai trebuie să mă tem de singurătate,pentru că am familia,prietenii şi pe Sehun aproape,care mă vor ridica de fiecare dată când voi cădea. Mama apare cu faimoasa ei prăjitură de morcov. Ne servim amândouă în timp ce depănam amintiri. Râdeam cu gura până la urechi. Atmosfera veselă este întreruptă de telefonul meu care sună. Era Chanyeol.
I:-Alo?
Chan:-Hei. Cum a fost?
I:-Totul este foarte bine.
Chan:-Bine.Vrei să ne întâlnim în parc?
I:-Da.
Chan:-Într-o oră?
I:-Sigur.
Închid telefonul.
I:-Trebuie să plec.
Ma:-Te întâlneşti cu Sehun?
I:-Nu. Mă întâlnesc cu o prietenă.
Ma:-Ok.
Îmi iau geanta şi plec. Cerul era senin. Maşinile treceau în viteză pe lângă mine. Milioane de oameni treceau pe lângă mine având fețe serioase. Eu? Eu zâmbeam. Mă simțeam atât de uşurată. Parcă toată viața mi se punea în ordine. Ajung neaşteptat de repede în parc. Surprinzător era gol. Mă rog, nu chiar gol,doar că de obicei pe la ora asta parcul era plin. Mai bine aşa. Mă plimb în speranța că o să dau de Chanyeol,dar nu am avut noroc. L-am sunat de trei ori,dar nu îmi răspunde. Unde naiba e? 
Chan:-Bauuu!
I:-AAAAAAAA!
Chanyeol începe să râdă în timp ce eu mă uitam iritată la el.
I:-Eşti prost sau ce? Era să fac infarct!
Chan:-Ce față ai făcut! Hahaha!
Mă întorc nervoasă şi mă îndepărtez.
Chan:-Iris stai!
Mă ajunge din urmă şi se pune în fața mea.
Chan:-Te log nu te supăla.
I:-Nu m-am supărat,doar că mă enervezi.
Chan:-Am adus popcorn.
Îmi arată zâmbitor punga plină cu popcorn.
I:-Ok.
Îi iau punga. Ne plimbăm amândoi în timp ce mâncam popcorn.
Chan:-Deci...cum a fost?
I:-Ce?
Chan:-Cum a reacționat mama ta?
I:-Nu i-am zis.
Chan:-De ce?
I:-E mai bine aşa. Oricum ar fi,noi tot frați vom rămâne. Plus că nu vreau să o supăr. Până la urmă e mama mea.
Chan:-Am înțeles. Am o întrebare.
I:-Zi.
Chan:-Tu şi Sehun folosiți perzervative în timpului actului?
I:-Wtf?! Ce e cu întrebarea asta?!
Chan:-Voiam să mă asigur că surioara mea nu o să se îmbolnăvească din cauza vreunei boli.
I:-Nu trebuie să fi aşa protectiv. Serios acum. Zici că eşti bunică mea.
Chan:-Nu ai ce face. Aşa sunt eu.
Râde. Mă opresc în dreptul parcului de distracție pentru copii. Mă uit la leagăne. Câte amintiri.
Chan:-Hai să ne dăm în leagăne.
I:-Ok!
Alergăm ca doi copii înspre leagăne. Ne aşezăm deodată în leagăne. Mă dau uşor în el. Mă gândeam la viața mea şi cât de mult s-a schimbat. Mă bucur că s-a schimbat în bine. Telefonul îmi sună. Incep să zâmbesc necontrolabil.
Seh:-Bună iubito.
I:-Bună,iubi.
Seh:-Ce faci?
I:-Sunt cu Chanyeol în parc. Vii şi tu?
Seh:-Acum vin.
*Închid*
I:-Vine Sehun.
Chan:-Ok. Apropo voiam să ştiu. Tu ce vrei să devi?
Ce vreau să devin? În cap mi s-a derulat ce mi-a zis Sehun mai demult. Doctor? Nu. Vreau să compun cântece. Vreau să lucrez în domeniul muzicii.
I:-Vreau să lucrez în domeniul muzicii. Tu?
Chan:-Cântăreț.
Chanyeol radia de fericire. I se potriveşte. L-am auzit cântând. Are o voce caldă şi frumoasă. Besnă. Cineva îmi pune mâinile la ochi.
Seh:-Cine e?
I:-Hmmm....Sehun?
Seh:-Corect.
Îşi ia mâinile de pe ochii mei şi mă sărută apăsat................

Salutare🙋

Ce mai faceți? Cum a fost săptămâna asta la voi? La noi a fost foarte stresantă

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Ce mai faceți? Cum a fost săptămâna asta la voi? La noi a fost foarte stresantă. Noroc că miercuri s-au încheiat mediile. Oricum sper să vă placă. Spuneți-mi părerea voastră.

I hate you...but I love youUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum