Liceul. Numit şi cea mai frumoasă perioadă a vieții. Însă nu toată lumea este fericită. Iris,în clasa a 12-a,este o fată timidă care a fost pusă la zid de toți.
Oh Sehun este cel mai popular băiat din şcoală şi totodată idolul femeilor.
Oare se va...
Sunet de motor. Simțeam că mă aflam în mişcare. Deschid încet ochii. Pomi...cer....nori...stâlpi. Ce?! Realizez că mă aflam pe bancheta din spate a unei maşini. C-ce s-se întâmplă? Aveam o păturică pe mine. Înghit în sec. Am fost răpită. Trebuie să fac ceva. Mă ridic şi încep să dau țipând în şofer. ??:-AUA!!! Vocea asta. Mă opresc şi mă uit la şofer. -B-baekhyun?! Baekhyun se uita şocat prin oglinda retrovizoare interioară la mine. Bae:-Pentru ce naiba a fost asta?! Eram atât de confuză. -Pentru ce a fost?! Explică-mi şi mie ce caut eu în maşină cu tine?! Unde mă duci?! Mă privea serios. Baekhyun ştie ceva şi nu vrea să îmi spună. Bae:-Nu pot să îți zic acum. Trebuie să ai încredere în mine. -Trage pe dreapta. Bae:-Ce? -Trage naibii pe dreapta! Bae:-Iris, calmează-te! -Cum poți să îmi spui să mă calmez?! Când nici măcar nu ştiu ce se întâmplă?! De ce m-ai răpit?! Baekhyun nu mai zice nimica, ci se uită la drum. În secunda aia am luat-o razna. M-am năpustit asupra volanului încercând să îl forțez să tragă pe dreapta. Maşina mergea instabil. Bae:-OK! TRAG PE DREAPTA! Mă calmez imediat. Baekhyun trage pe dreapta, pe banda de urgență. Ies din maşină. Unde naiba sunt? Trebuie să mă întorc. Mă aflam pe banda de urgență a unei autostrăzii. Mă uit la un panou care indica în ce direcție ne îndreptam. Ochii mi se măresc. Bejing? Mai erau 15 km până în Bejing. De ce mă duce în Bejing? Nu contează. Trebuie să o sun pe mama. Merg la telefonul de urgențe. Ridic receptorul şi dau să formez numărul, dar Baekhyun mă trage puternic spre el. Bae:-Termină cu copilăriile astea şi vino! Îl privesc nervoasă şi îl împing. -Nu merg nicăieri cu tine! Bae:-Şi cum plănuieşti să pleci? Zi. -O să o sun pe mama să mă... Bae:-Telefonu nu merge. -Ce?! Mă uit la cablu telefonului,care era rupt. Are you fucking kidding me? Mai rămâne o variantă. Încep să fac autostopul. Baekhyun izbucneşte în râs. Bae:-Prostuțo. Nu va merge. -Nu îmi pasă. Bae:-Ok atunci nu cred că te va deranja dacă te voi lăsa aici. Apropo în noaptea asta s-a anunțat o furtună urâtă de tot aşa că sper că haina asta care o ai pe tine să îți țină de cald. Zâmbeşte învingător. Dacă are într-adevăr dreptate înseamnă că autostopul nu mă va ajuta cu nimica. Ah!!!! Rostesc printre dinți: -Ok, merg cu tine... Bae:-Ce ai zis? Baekhyun se apleacă spre mine şi se preface că nu m-a auzit. -Am zis că merg cu tine! Zâmbeşte. Intrăm în maşină. Eu stăteam în continuare pe bancheta din spate. Aud motorul pornind, iar maşina îşi reia cursul inițial. Mă uitam tristă afară. Ce e cu toate secretele astea? Îmi şterg rapid lacrimile care se rostogoleau pe obrajii mei. Trag aer adânc în piept. Baekhyun porneşte radioul. În maşină răsună o melodie kpop. Baekhyun a început să se prostească. Se uită zâmind prin oglinda retrovizoare la mine, dar zâmbetul său piere când îmi vede expresia pierdută. Opreşte radioul și suspină. Nu am vorbit deloc unul cu celălalt tot drumul. Mă gândeam la Sehun. Mă întreb ce face acum? Oare îşi face griji pentru mine? Am intrat în Bejing. Bae:-Am ajuns... Mă uit pe geam. Ne aflam în curtea unei vile.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Baekhyun îmi deschide uşa. Ies. Mă uitam uimită în jur. Baekhyun îşi pune mâna după spatele meu şi intrăm înăuntru. D.O:-Ați ajuns! Am rămas mută când l-am văzut pe D.O întâmpinându-ne. Ce...ce se întâmplă?! D.O:-Trebuie să fi lihnită. Ți-am pregătit ceva. Îl urmez până în bucătărie. I:-Chanyeol? Kai? Amândoi erau în bucătărie şi pregăteau ceva pe acolo. Când îmi aude vocea Chanyeol se întoarce privindu-mă serios. I:-Chanyeol! Ce e cu toate astea?! Chan:-Iris nu mai pune atâtea întrebări. I:-Ce e cu voi?! M-ați răpit şi m-ați adus aici!Vreau...vreau să ştiu de ce?! Chanyeol iese din bucătărie. Lacrimi mi se rostogolesc neîncetat pe obraji. De ce nu vor să îmi răspundă? Kai se apropie de mine și îmi zâmbeşte încurajator. Îmi şterge lacrimile cu podul pălmii sale. Ka:-E pentru binele tău. I:-Binele meu? Ka:-Îmi pare rău Iris. Rămân doar eu şi D.O în bucătărie. I:-Câți sunteți? D.O:-Cum? I:-Cine mai este aici? D.O: -Eu, Lay, Kai, Chanyeol, Suho, Xiumin, Chen şi Baekhyun. I:-Dar Sehun?! Îl privesc temătoare în ochi. D.O:-Nu îți face griji pentru el. Rămân singură în bucătărie. Mă aşez pe podeaua rece şi mă uit în gol. Nu înțeleg, ce au de gând să facă cu mine? Ce e cu atâtea secrete? Unde e Sehun? Aud paşi. În bucătărie a intrat Lay. Lay:-Hai să îți arăt camera ta. Fără vreo împotrivire îl urmez. Ajungem la noua mea cameră. Intru, dar înainte să închidă uşa îl întreb: -Cât timp voi sta aici? Lay:-Cât timp va fi nevoie. Lay închide uşa. Îngenunchez şi încep să plâng. Sehun....Unde eşti? De ce nu eşti aici? Strâng cearceaful în mână.
*Baekhyun* Oare e bine? Stă de mai bine de două ore în camera aia. Bat încet la uşă. Bae:-Iris? Nu primesc niciun răspuns. Deschid agitat uşa. Iris... Stătea întinsă pe jos. Mă apropii de ea, o iau în brațe şi o întind pe pat. Remarc faptul că avea ochii roşii. Sehun, orice ai face, te rog grăbeşte-te. ♧ ◇ ♡ ■ ■ ● ○ Gata şi cu acest capitol. Ştiu e cam scurt. Aştept să vă aud părerile. Apropo la voi a nins? La mine da.😍😍😍😍😍 Ador când ninge!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
⬆⬆⬆⬆⬆⬆⬆⬆⬆⬆⬆⬆⬆⬆⬆
Ceva special ca să vă mai dezghețați 😏
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
