I hate you...but I love you

Exo -Final-

*Iris*
Au trecut patru ani. Patru ani de la despărțire. Încă nu mi-am putut reveni complet. Oricât de mult aş încerca,nu îl pot uita. Locuiesc în Bucureşti,împreună cu mama. M-am înscris la o facultate de muzică. Chiar dacă inițial mama s-a opus acestui lucru. Din păcate am pierdut de mult legătura cu Chanyeol. Nu am mai reuşit să dau deloc de el. Mi-e dor de el.
P:-Iris. Eşti atentă?
I:-C-cum?
P:-Ce am zis acum câteva minute?
I:-Ămm...
P:-După ore să vi la mine. Ai înțeles?
I:-Da doamnă Avram.
*După ore*
Clasa era acum complet goală. Eram doar eu şi cu profa,care mă privea îngrijorată.
P:-Iris. Am observat că în ultimul timp eşti cam aeriană. S-a întâmplat ceva?
I:-Nu. Sunt doar puțin obosită.
P:-Bine. Am o veste bună pentru tine. Directorul a vorbit cu managerul companiei S.M.Entertainment,care a fost de acord să îți ofere un post. Vei fi compozitoare lor.
Mă uit complet uimită la ea. Zâmbesc. Compozitoare lor? Ce fain!
P:-Vei pleca în Seul...
I:-Mă scuzați. Ați zis cumva Seul?
P:-Da. E ceva în neregulă?
I:-Nu...Când plec?
P:-Azi.
I:-Azi?!
P:-Ai la ora 19:00 avion. Când vei ajunge vei fi întâmpinată de un reprezentat de la companie.
I:-Bine...la revedere.
Părăsesc sala. Simt cum pieptul mi se strânge. De ce trebuie ca compania să fie fix în Seul?! De ce nu e...nuştiu...în China?! Relaxează-te Iris. Poți să o faci. Tot ce a fost a fost în trecut a rămas acolo. Acum trebuie să mă gândesc la cariera mea. Mă îndrept încrezătoare înspre casă. Îi povestesc mamei tot ce s-a întâmplat. Aceasta mă privea îngrijorată.
Ma:-Dacă nu vrei poți să nu mergi. Vor mai fi şi alte oportunități.
I:-Dar nu ca asta. Stai liniştită. Totul va fi bine.
Ma:-Bine scumpo.
Mă ia în brațe.
Ma:-Sunt mândră de tine.
Zâmbesc. Merg şi mă apuc să îmi fac bagajul.
*Ora 18:20*
I:-Pa mami.
Ma:-Pa. Drum bun!
Ma:-Merci.
Urc în taxi.
I:-Înspre aeroport.
T:-Bine.
Străzile erau aglomerate,ca de obicei,în Bucureşti. Într-un sfârşit ajung. Nori plumburii şi grei pluteau deasupra orașului. Intru în aeroport cărând după mine un ditamai bagajul. Spre norocul meu aeroportul era aproape gol.

*În avion*
Mă aşez la geam. Mă uit cum încetu cu încetu România dispărea. Inghit în sec. După atâția ani mă întorc în Seul. Locul în care...în fine. Ar trebui să dorm puțin. Inchid ochii şi adorm.

*Dupa 4 ore*
??:-Domnişoară. Treziți-vă.
Îmi deschid leneşă ploapele şi văd o stewardeză. Sar panicată în picioare.
I:-Auăleu! Am şi ajuns?!
Stewardeza râde. Cobor din avion. Cât o fi ceasul? Este 08:00. Super...acum să îl găsim pe reprezentantul acela. O să fie cam greu,fiindcă aeroportul este foarte aglomerat. Un tip cu o pancardă îmi atrage atenția. Pe pancardă scria:White Iris
El e.
I:-Bună dimineața.
Ş:-Bună dimineața. Sunteți domnişoara White?
I:-Da.
Ş:-Urmați-mă.
Îl urmez până la o maşina neagră. Intru şi plecăm.
Ş:-Vă voi lăsa la companie. Acolo vă veți întâlni cu şeful companiei.
I:-Dar cu bagajul...
Ş:-Stați liniştită. O să îl las la hotelul unde sunteți cazată.
I:-Bine...
Mă uit pe geam. Ne revedem din nou...Seul. Ajungem în fața unei ditamai clădirea. Şoferul mi-a dat indicații unde să merg. Aşa că iată-mă. Mergeam timidă prin companie. Mulți oameni se holbau ciudat la mine. Găsesc camera 201.
I:-Bună dimineața.
??:-Bună. Eşti Iris?
I:-Da.
A:-Alex. Managerul trupei Exo.
I:-Încântată.
A:-Am auzit multe despre tine.
I:-Sper că de bine.
Alex râde.
A:-Da. Mă bucur că vei fi noua compozitoare a trupei mele.
I:-Şi eu.
A:-Haide să ți prezint pe băieți.
Îl urmez.
A:-Stai aici.
Mă opresc în fața uşii. Alex intră. După câteva minute îl aud strigându-mă. Intru.
A:-Ea este Iris.
Mă uit la cei din trupă. Îmi par al naibii de cunoscuți. Unul din ei se uită şocat la mine.

Chan:- Iris?!
I:-Chanyeol?!
Chan:-Chiar el.
I:-Nu pot să cred!
Îl iau în brațe fericită.
A:-Voi vă cunoaşteți?
Chan:-Ea e surioara mea.
A:-Înțeleg.
??:-Iris!

I:-Băieți!
Ne îmbrățişăm în grup.
Bae:-Ne-a fost dor de tine!
I:-Şi mie de voi.
Îi salut şi pe restu.
A:-De ce sunteți doar 8? Unde-i celălalt?
Su:-Sehun e la baie.
M-am albit instant. S-sehun? Îmi scutur încet capul. Sigur nu poate să fie acel Sehun. Uşa se deschide şi...

Sehun intră. Mi s-a făcut rău instant. El e. Nu pot să cred.
Seh:-Ce am pierdut?
Chan:-Iris va fi noua noastră compozitoare.
Seh:-I-iris?
Se uită înspre mine. Îi evit aproape plângând privirea.
I:-M-mă scuzați.
Chan:-Iris?
Ies din cameră şi mă îndepărtez încercând să mă liniştesc.
Seh:-Iris!
Oh,nu. Înaintez mai rapid. Intru rapid în baia fetelor şi dau busna într-o cabină. Incep să plâng. De ce nu mă lasă universul ăsta în pace?! Mi-a fost foarte greu să trec peste despărțire,iar acum când sunt mai veselă dau din nou peste el. Nu e drept!
Seh:-Iris!
Nu pot să cred. A intrat în baie fetelor?!
I:-D-disapri!
Seh:-Iris,ascultă-mă.
I:-Nu vreau! Vreau doar să mă laşi în pace! Mai făcut suficient să sufăr!
Seh:-Iris...eu încă te iubesc...
Ochii mi se măresc.
I:-T-te rog...pleacă.
Seh:-Nu! Trebuie să vorbim!
Nu îi mai răspund.
Buf!
Aud o lovitură puternică de picior,iar uşa cabinei se deschide. Dau să fug,dar Sehun mă prinde rapid de mână.
I:-Lasă-mă!
Seh:-Iris ascultă-mă. Te rog.
I:-Nu mai pot! Lasă-mă!
Mă ia în brațe. Îi simțeam căldura şi mirosul. Mi-au dat lacrimile. De ce îmi face asta?
I:-De ce nu mă laşi în pace? D-doar ai zis că am fost doar o distracție.
Seh:-Nu! Ceea ce am zis a fost doar o minciună. Nu ai fost o distracție pentru mine. Ai fost şi eşti iubirea vieții mele. Te-am părăsit pentru că...am crezut că îți va fi mai bine fără mine. Te iubesc Iris!
Îmi ia bărbia între degetele sale şi mă forțează să îl privesc. Mă înmoi instant când revăd acei ochi ciocolatii. Se apleacă şi mă sărută. Îi răspund la sărut. Ne despărțim din cauză lipsei de oxigen. Îl privesc în ochi şi îi zic:
-Şi eu te iubesc.

Dap...a sosit finalul. Să îmi spuneți ce părere ați avut de carte.