I hate you...but I love you

Capitolul 1

*Autor*
Înainte să încep povestea aş vrea să vă descriu personajul. Iris are 18 ani. Este slabă şi înăltuță. Are ochii verzi ca smaraldul şi părul brunet şi lung până sub sâni.

*Iris*
Liceul. Considerat cea mai frumoasă perioadă a vieții. Nu este valabil şi pentru mine. Sunt în clasa a 12-a. Încă din a 9-a am fost luată în râs de toți şi pusă la zid. Mă evitau şi atunci când nu o făceau râdeau de mine. Pițipoancele Taeyeon şi Hyuna sunt practic cele care se asigură ca eu să primesc multă atenție negativă. De multe ori am mers la asistentă cu vânătăi pe față sau cu arcada spartă. Încetu cu încetu m-am obişnuit cu ideea de a fi singură şi de a fi urâtă. M-am obişnuit să văd cuplurile fericite sărutându-se...
,,What do you mean? When you nod your head yes..."
Opresc alarma şi mă ridic cu greu din patul meu moale şi cald. Câh...luni. Mă aşez în fața oglinzii şi mă apuc să-mi descâlcesc somnoroasă părul. Apoi urmează obişnuita rutină zilnică. Aplic un machiaj simplu şi îmi prind părul într-o coadă de cal. Îmi iau nişte colanți negrii şi un hanorac alb. Cobor scările să iau micul dejun ca de obicei, singură. Mama este întruna chemată la spital. Nu prea apuc să o văd. Îmi pun un bol cu cereale cu lapte. Pe frigider era lipit un bilet:
Nu mă aştepta. Voi fi de gardă azi. Banii pentru pizza sunt pe masă.
Mda la ce era să mă aştept? Îmi pun căştile în urechi şi mă îndrept înspre şcoală. Ascultam ,,Bring me to life" de Evanescene. Ador piesa. Ştiu versurile pe de rost. Afară era destul de răcoare. Era ora 07:30. Trotuarele erau pline de oameni. Până să îmi dau seama am ajuns la şcoală. Intru şi urc scările şi ajung la etajul doi. Pe holuri mişunau fețe obosite. Toți elevii mergeau cu ''un chef nebun''. Cineva mă împinge în perete. Aud nişte râsete. Parfumul marca Coco Chanel îmi inundă nările. Taeyeon şi Hyuna. Mă uit iritată la cele două. Arătau ca nişte prostituate. Erau machiate exagerat de mult şi purtau fuste scurte. Intră în clasă. Suspin şi intru şi eu. Mă aşez în ultima bancă de la geam. În clasă toți vorbeau unii cu alții. Eu...eu mă uitam la cerul plumburiu.
T:-Hei Iris!
Din reflex îmi întorc privirea. O văd cu rânjetul pe buze.
T:-De und ți-ai luat hainele? De la gunoi?
Toată clasa a început să râdă. Îmi întorc privirea şi încerc să nu îi bag în seamă, dar ochii mei au devenit umezi. Îmi muşc buza inferioară pentru a îmi reține lacrimile.
H:-Ce e gunoiule? Plângi?!
Bat palma învingătoare. Mă ridic şi fug la baie. Intru într-o cabină şi încep să plâng. De ce se comportă aşa cu mine? Cu ce le-am greşit? Gândurile mele sunt întrerupte de sonerie. Mă uit în oglindă. Tot rimelul era scurs pe obraji. Mă aranjez puțin şi merg în clasă. Shit! Profa era deja în clasă.
I:-Mă scuzați de întârziere eu...
P:-Du-te la loc.
Cu capul aplecat mă îndrept înspre banca mea.
*Ora s-a terminat*
Însfârşit s-a terminat ora aceea infernală de mate. Stăteam pe holuri. O grămadă de elevi treceau nepăsători pe lângă mine. Sunt invizibilă practic. Holurile sunt umplute de strigăte fanatice feminine. Mda. Iată-i şi pe popularii şcolii. Baekhyun, Chanyeol, Kai şi idolul femeilor Oh Sehun. Treceau indiferenți printre elevi în timp ce fanele lor mai aveau un pic şi săreau pe ei. Dintre toți patru Sehun mi se pare cel mai rece. Am auzit multe zvonuri cum că a respins orice fată care și-a confesat sentimentele față de el. Îşi tratează admiratoarele cu indiferență. Cât de nesimțit pot fi unii. În loc să se bucure de atenția pe care o primesc, ei fac tot posibilul să scape de ea. Tare îmi doresc ca cineva să ştie de existența mea în acestă şcoală.
-Sehun! Fi iubitul meu!
-Nu! El va fi al meu!
-Ba nu! Al meu!
-Al meu am zis!
Două fete au început să se ia la bătaie. Nimeni nu a încercat să le oprească. Frate parcă m-aş afla în junglă. Cineva intră în mine.
Seh:-Scuze.
Îl văd pe Sehun cum mă priveşte indiferent. Îi întorc spatele şi plec.

*Sehun*
Mă uit uimit la fata respectivă. Ciudat. Eram sigur că va începe să urle şi să se isterizeze ca celălalte.
Ka:-Aveți careva tema la bio?
Chan:-Cine dracu și-o face?!
Bae:-Hei avem sport azi cu a 12-a B.
Seh:-Şi?
Bae:-Am auzit că sunt bombe sexy prin clasa aia.
Oh nu din nou acea privire perversă.
Chan:-De abia aştept să regulez câteva.
Începem să râdem.

*Iris*
Avem sport. Mă îndrept înspre vestiar. Se pare că am ajuns prima. Mă dezbrac şi mă îmbrac în hainele de sport. Dau să plec, dar cineva se pune în fața mea.
T:-Pleci undeva?!
Mă dau în stânga şi ea se dă tot în stânga. Mă dau în dreapta şi ea se dă tot în dreapta. Şi tot aşa.
-Dă-te!
Taeyeon se opreşte şi mă priveşte uimită.
T:-Deci fraiera are şi limbă?
Mă împinge puternic. Cad şi mă lovesc cu spatele de bancă.
T:-Să nu îmi mai răspunzi niciodată, ai înțeles?!
Taeyeon merge țanțoşă să se schimbe. Cu chiu cu vai mă ridic. Îmi pun mâna la spate. Cred că am un înger păzitor totuşi. Coloana este întreagă. Păşesc scoțând icnete. Proful de sport mă priveşte îngrijorat.
P:-Ce ai pățit?
-Am căzut. Mă doare spatele.
P:-Stai în tribune.
Mă aşez în tribune. Mă doare ca naiba spatele. Pas cu pas cu toții au apărut în sala de sport chiar şi...12 D. Facem cu ei? Evident că fetele din clasa mea au început să strige de entuziasm. Îl văd pe Sehun stând în picioare lângă Kai. Se uita plictisit în jur. 

*Sehun*
Frate mă enervează rău fetele astea. Mă uit în tribună. Ochii mi se măresc. O zăresc pe fata ai de mai devreme. Deci e în 12 B. De ce nu face oare sport? O văd strâmbându-se şi punându-şi mâna la spate.
Bae:-Pământul către Sehun! Ne recepționezi?
Baekhyun flutura mâna prin fața mea.
Seh:-Ce e?
Bae:-Trebuie să facem încălzirea. La ce te tot gândeşti?!
Seh:-La nimica. Hai!

*Iris*
De ce se tot holba Sehun la mine? Sigur râdea doar de mine. O văd pe Hyuna flirtând cu Kai....mai exact cu toți. La fel proceda şi Taeyeon. Sehun avea încontinuare o expresie neutră. Au început să facă încălzirea. Apoi proful i-a lăsat pe băieți să joace basketball. Fetele bârfeau. Că mda. Ce altceva poți face la sport, nu?! Într-un sfârşit s-a terminat ora. Toți ieşeau. Eu abia mă mişcam. 
Seh:-Eşti în regulă?
Mă întorc uimită şi îl văd pe Sehun stând în spatele meu privindu-mă îngrijorat. De ce se preface că îi pasă?
-Ce îți pasă ție?
Încerc să păşesc mai departe, dar cad în genunchi. Fir-ar! Durerea era mai acută de cât am crezut.
Seh:-Stai să te...
-Nu!
Sehun a vrut să mă ajute, dar se opreşte şi mă priveşte nedumerit.
Mă ridic din nou în picioare.
Seh:-Lasă-mă să te duc la asistentă.
-Lasă-mă în pace!

*Sehun*
Ce are fata asta? Eu încerc să o ajut şi ea se uită la mine ca la un duşman. Ce are cu mine? Mă simt într-un fel ciudat. Nicio fată nu m-a privit sau mi-a vorbit aşa...niciodată. Fata asta e interesantă. Îşi pierde echilibru. O prind la țanc.
I:-Te rog...lasă-mă.
-Nu! E clar că ai nevoie de ajutor!
O iau în brațe, în ciuda împotrivirilor ei, şi o duc la asistentă. 
A:-Iris? Ce ai pățit?
Se pare că asisenta pare destul de familiarizată cu ea. Ciudat. O pun pe pat.
I:-M-am lovit...
A:-Din nou? Lasă-mă să văd.
Din nou? A mai fost lovită? Îşi ridică tricoul şi îşi lasă spatele la vedere. Ştiu că ar trebui să mă car, dar sunt curios să ştiu mai multe despre ea. Plus că nimeni nu pare să mai bage de seamă că mai sunt în cameră. 
A:-Doamne. Cum ai putut să te loveşti aşa?
Pe spate avea o vânătaie urâtă de tot.
I:-Eu...nu conteaza...m-am lovit doar...
Fața ei s-a întristat brusc. Ascunde ceva. Încep să cred că nu s-a lovit accidental. De ce îmi pasă brusc de o persoană pe care nici măcar nu o cunosc?
A:-Du-te acasă şi relaxează-te. Cu crema asta îți va trece până mâine.
I:-Merci Ana.
Fata iese.
A:-Te rog condu-o acasă. Mi-e teamă ca Iris să nu pățească ceva.
Iris? Deci aşa o cheamă. Îi fac un semn să nu îşi mai facă griji.

*Iris*
Mă îndreptam cu paşi mici înspre casă. Parcă durerea începea să se mai amelioreze.
??:-Iris!
Rămân uimită când aud pe cineva strigându-mă. Mă întorc. Nu se poate. Ce caută el aici? De unde îmi ştie numele? Era Sehun. Îl privesc iritată.
-Ce vrei?
Seh:-Te conduc până acasă.
-Nu merci. Nu am nevoie să mă însoțeşti.
Seh:-Ce ai cu mine?
Nu îi mai răspund și o iau înainte. Sehun era în urma mea. Of, de ce trebuie să vină după mine? Probabil că vrea doar să îşi bată joc de mine. Însfârşit ajung acasă. Când să bag cheile în broască....
Seh:-Iris?
Mă întorc înspre el. Se uita gânditor la mine.
Seh:-Cine te-a lovit?
Ochii mi se măresc. De ce i-ar păsa lui aşa dintr-odată?!
-Nu e treaba ta.
Intru în casă. Mă trântesc pe canapea şi încep să plâng.