13

164 13 1
                                    

Dylan Pov :
Dupa ce am luat micul dejun , am inceput sa imi fac temele . Trebuia sa ma pregatesc de testul la istorie si fizica . Mai ales fizica pe care o urasc pe morte . Dar nam incotro , trebuie sa invat . Sa pot merge mai departe la un colegiu cu renume .
Dar intrebarea principala este daca merit sa ma duc la un colegiu bun ? Pot merge la ori si care colegiu . Dupa fac o facultate , daca o fac . Dar pentru a atinge scopul trebuie sa invat . De aia ma apuc iar sa citesc la istorie .
Am facut citeva conspecte si am pus totul in rugzac . Am privit la ceas era trecut de ora 3 seara . Am mers jos sa vad ce mai face Rose .
Era cu noul ei iubit , uitasem cum ii spune . Am luat din frigider o doza de  cola si am puso pe masa . Apoi am scos niste ingrediente pentru a face ceva de mincare . Am hotarit sa fac niste cartofi la cuptor cu aripioare de pui . Pina am pregatit totul , am pus cuptorul la 200°C sa se incalzeasca . Apoi am pus totul in tava si in cuptor pentru 30 min . Am spalat vasele ,am pus la loc . Am spalat podeaua din bucatarie . Cind telefonul ma anunta ca au trecut 30 min. Am scos tava si am luat foaia de aluminiu de pe ingrediente . Si pentru inca 10 min in cuptor . Pentru a printe o culoare mai fina carnea si cartofii .
Marie Pov :
Am deschis incet ochii , am privit in salon , dar nu era nimeni . Am oftat si am luat telefonul . Avema un apel pierdut . Era de la un necunoscut ,nu stiam a cui era acel numar . Am sunat inapoi .
- Buna ziua , mati sunat , dar nam puput raspunde . Cine sunteti ?
-Buna Marie , sunt Eric , ma mai tii minte ? Am invat pina in clasa 7 , dupa am plecat din tara .
- Eric ? Doamne nu ma asteptam sa ma suni .
- Te simti bine ? Mia zis Rose despre cele intimplate .
-Ma simt mai bine ,mersi . Mercuri cred ca voi veni la scoala .
- Astept sa te revad , esti la spital ?
-Da , acela din centru .
-Poate iti fac o vizita la 7 seara .
- Nui numai decit , dar dac doresti .
- Da cum sa nu ! Asteptama .
- Bine , pa .
- Pa .
Am inchis . Ma uitam la ora era deja 18 : 36 . Mai avea putin . Am incercat sa ma scol ,dar a intrat sora medicala .
- Cum te simti ?
-Bine .
- Uite aici sumt pastilele , apa . In 10 min iti afuc mincarea .
- Bine .
Ii zimbesc si ea ese din salon . Imi beau pastilele si ma tolanesc in perne , asteptind sa aduca mincarea ,ca imi era foame .
Dylan Pov :
- Rose , mergi la masa ?
O intreb apropiinduma de ea ,care statea pe canapea cu plapuma peste ea uitinduse la TV .
- Da , mersi . Esti dragut .
- Sa intimplat ceva ? Esti cam trista .
- Ba nu , doar obosita .
- Dar undei tipul , iubitul ?
- A plecat , merge cu parintii nustiu unde .
Am mers in bucatarie si nema pus sa mincam . Era asa de delicios , ca daca mai era o tava era sa o maninc , la fel si Rose , se vedea ca ii era foarte foame .
Dupa ea a spalat vasele . Am fost si miam facut o baie si mam pregatit sa merg la Marie . Sper sa nu ma alunge din nou .
Mam urcat pe motor si am pornit . Strada era deja intunecata . Era 7 seara . Se apropie iarna .
Ajuns in fata spitaluilui . Am intrat . La receptie domna nu mia zis nimica . Am urcat la etaj apoi am mers pre sala inde statea Marie . Am batut la usa ,dar se pare ca era ocupa . Linga patul ei era un tip inalt blunet . Imbracat ca un adolescent normal . Marie se uita la mine straniu .
- Dylan ?
Se vedea uimire , si nu prea cred ca dore ea ca eu sa fiu aice .
Tipul se intoarse si el spre mine .
-O doamne , printul ?
Sa vazut un zimbet pe buzele Mariei . Dar sa stins repede.
-Cum te simti ? Esti mai bine ?
-Da mersi ,de ce ai venit ?
- Marie ! Eu de ce am venit ?
Eram calm , mai calm nu cred ca exista . Mam apropiat dw patul ei .
-Nu , stai acolo !
Imi arata cu degetul ,sa stau pe loc . Nu doream sa o inervez ,de aceia am ascultato . Am dat din mini in semn de predare . Apoi mam uitat la tipul acela , era inca uimit .
- Eric ...
- Nu ma intereseaza .
-Dylan ar fi bine sa pleci , nu doresti sa chem paza ,nu ?
-Marie ...
- Nu merita sa te stradui , vorbim cind es din spital .
Am esit din salon ,lasindui pe acei doi singuri . Am esit din spital si am mers acasa . La palat ? Nu ! Acasa .

Printul !Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum