✓ Pact cu diavolul

Prolog

5 mai 1588

Avea doar cincisprezece ani, o vârstă fragedă. Era doar o copilă. Rochia crem îi stătea frumos pe corpul ei slab, iar parul blond îi cădea pe umeri în valuri de onduleuri.

Era ziua cea mare. Astăzi trebuia să se întâlnească cu băiatul cu care își va petrece restul vieții, Theodosius Raegen. Dar gândul ei era la altcineva, iar acel altcineva era el, Silas. O lacrimă i s-a scurs pe obrazul fin la gândul că nu-l va mai vedea niciodată pe băiatul pe care îl iubește.

8 mai 1588

A sosit și ziua nunții, unde Katarina și Theodosius și-au legat destinele. Trebuia să fie o zi fericită, dar în acea noapte, Silas a apărut la ușa ei.

— De ce ai facut asta? șoptește el.

— Nu am avut de ales.

— Tch, sigur! mereu ai avut de ales, prințesă! spune batjocoritor. Dar tu l-ai ales pe prințul ăla îngâmfat în loc să mă alegi pe mine.

— Ți-am mai spus odată că nu am avut de ales!

— MINCIUNI! țipă, lipind-o de perete. Te iubeam...spuse trist și apăsat, dar expresia lui s-a transformat ușor într-una demonică.

— Silas? șoptește fata speriată.

Un zâmbet psihopat a apărut pe fața lui. Sufletul acestuia era învăluit de întuneric și ură. Nu mai simțea durere, dar nici fericire. Nu mai simțea nimic. Inima lui era de gheață. A ieșit pe ușă calm, dar înainte și-a trecut ușor mâna peste abdomenul fetei. Aceasta rămase lipită de perete, terifiată și confuză. Ceea ce nu știa ea era că a pierdut un lucru foarte prețios.

Peste câțiva ani

Katarina plângea la vestea pe care tocmai a primit-o, iar Theodosius o ținea în brațe, încercând să o liniștească.

Vestea a fost aceea că nu va putea avea niciodată un copil. Au trecut luni, au încercat tot posibilul, dar fără succes. Se simțea distrusă, disperată. Așa că ea și Theodosius au făcut ceva ce nu credeau că vor face vreodată. Voiau neapărat un copil și erau în stare să facă orice pentru asta.

Așa că s-au dus la o vrăjitoare din oraș, aceasta spunându-le ce trebuie să facă pentru a-l contacta.

S-au dus în biblioteca castelului, unde au pregătit ritualul. După ce au spus incantația dată de vrăjitoare, toate lumânările s-au stins, o briză de aer rece lovindu-le fețele palide. Un nor de întuneric a apărut prinzând forma unei persoane. Acea persoană era însuși diavolul.

Katarina a înghițit în sec. Simțea cum aerul îi părăsește plămânii cu greu, picioarele îi tremurau, iar gura îi era uscată.

— Mă bucur să te revăd, prințesă! vocea lui groasă îi suna ca un ecou în minte.

— Silas?

Silas arăta diferit. Ochii îi erau roșii, iar din spate îi ieșeau două aripi negre.

— M-ați chemat? zâmbetul larg și terifiant nu-i părăsea fața.

— Avem nevoie de o favoare, spuse Theodosius.

— Ups, se pare că acum ai nevoie de mine, își ridică el o sprânceană, expresia lui devenind una serioasă.

Fata era șocată. Nu îi venea sa creadă ceea ce vedea. Silas e diavolul?! și totuși, încă se simțea disperată, ea făcând primul pas.

— Vrem un copil! îi spuse Katarina hotărâtă. Ni s-a spus că ne poți ajuta.

— Interesant... pot face asta, dar cu o condiție-

— Facem orice!' îl întrerupse Theodosius.

— Foarte bine, atunci. Totuși să vă spun ceva. Totul necesită un preț, iar eu o să vă fac o vizită mai târziu.

Apoi a murmurat ceva atingând stomacul Katarinei, un val de întuneric învaluind-o. Ochii ei au strălucit cu o culoare roșie, revenind peste câteva secunde la culoarea lor naturală.

— Gata, nu uitați ce v-am spus, dragilor! râde în timp ce își acoperea mâinile cu mănușile negre, dispărând apoi rapid.

Peste nouă luni s-a nascut o fetiță superbă, numită Cyrene Mikaela Raegen.

Bucuria pe care le-a adus-o a fost atât de mare încât aceștia au dat o petrecere, unde au invitat toți oamenii importanți ai regatului. Au petrecut, dansat, cântat până a doua zi.

Au și uitat de păcatul pe care tocmai îl săvârșise.