"After rain"

3.Imi pare rau

Am ramas uimita de tot ceea ce mi-a spus batranica. Cum e posibil asa ceva? Vampirii exista?

Mi-am inchis ochii, masandu-mi tamplele, apoi mi-am dat prosopul jos din cap, impaturindu-l frumos. Trebuia sa plec de aici, chiar trebuia. Totul era inspaimantator aici, pana si aerul era greoi, iar Harold, nu stiu ce sa mai cred.

"Veniti cu mine!" Am soptit, astfel incat sa auda doar batrana, dar aceasta a dat din cap dezaprobator. 

"Nu pot! Nu il pot lasa singur!" Mi-a spus ridicandu-se si mergand spre fereastra. Observam ca ploua din ce in ce mai tare si asta ma impiedica sa plec, dar nu vroiam sa raman aici pentru restul vietii mele. 

Am privit-o pe batrana, terminandu-mi ceaiul si ridicandu-ma de la masa. M-am apropiat de ea, imbratisand-o si multumindu-i  pentru ca m-a avertizat. 

M-am indreptat spre usa de la bucatarie, pasind peste pragul gros, continuand sa explorez holul vechi si prafuit, observandu-l pe Harold in camera de zi, savurandu-si  bautura. Respiratia mea s-a accelerat atunci cand privirea i s-a atintit catre mine. Stiam ca ma vede, aude, miroase, dar nu vroiam sa accept ideea, asa ca mi-am continuat drumul spre usa mare de la intrare.

Am atins-o usor, impingand-o pentru a putea parasi conacul, insa zgomotul produs i-a atras atentia lui Harold, facandu-l sa vina in spatele meu nervos.  Am continuat sa sper, tragand aer in piept, pregatindu-ma sa ies prin spatiul pe care l-am creat cand am deschis usa,  dar el a fost mai rapid decat mine, astfel inchizand usa grea cu o singura mana, intr-o singura secunda, facandu-ma sa tresar. 

Eram intoarsa cu spatele la el, strangandu-mi ochii de teama ca m-ar putea rani. Inima imi batea din ce in ce mai tare, iar el simtea asta si numai gandul ca este furios in spatele meu ma facea sa tresar si imi transmitea un fior pe sira spinarii. Imi era teama si regretam ca am intrat in casa lui, dar fata lui angelica m-a facut sa spun "DA", insa se pare ca este un monstru, un monstru care o tine aici pe batrana aceea inca din tinerete. Cati ani are? O sa ma tina si pe mine asa?

"UITA-TE LA MINE!" A urlat facandu-ma sa tresar si sa tremur in fata lui. Nu vroiam sa vada ca sunt slaba, dar nu aveam puterea sa ii demonstrez ca sunt puternica, pentru ca stiam ca pentru el nu sunt decat o bucata de carne, un sac cu sange, o gustare bine meritata.

Mi-am intors corpul catre el, privindu-i ochii ce nu mai erau verzi ca smaraldul, erau rosii ca sangele ce imi curgea prin vene, al carui miros il facea sa turbeze. Imi era teama sa il privesc in ochi, de aceea ochii mei fugeau de ai lui. Mi-am inchis ochii, simtindu-i mana pe barbia mea ridicand-o si obligandu-l sa il privesc. 

Cu greu mi-am deschis ochii, privindu-l speriata, gandindu-ma ca ma poate ucide in orice clipa. Din ochii mei au tasnit lacrimi ce imi udau obrajii palizi de teama, gatul meu lasand sa scape cateva suspine scurte si enervante. Imi era teama. Teama de privirea lui ce parca ma ardea, teama de mainile sale ce ma lipeau acum de usa, teama de rasuflarea sa ca de gheata, teama de el.

"UNDE VREI SA PLECI?" A urlat, privindu-ma cat de speriata eram, pieptul tremurandu-mi. Imi  era teama si sa ii raspund la felul in care se manifesta. Putea sa imi sucesca gatul in orice clipa sau sa ma sece de sange, lasandu-mi corpul sa zaca fara pic de sange in el.

"Acasa!" Am reusit sa soptesc printre lacrimi, privindu-l in ochii rosii, ca lichidul pe care il bea. Da, tot ce vroiam e sa plec acasa si sa ma baricadez in camera mea, ascunzandu-ma de fiecare element ce ma sperie. Soare, luna, intuneric.

"Esti acasa!" Mi-a spus apropiindu-si capul de gatul meu, soptindu-mi la ureche aceste cuvinte pe care nici eu nu le credeam. Asta era casa lui, nu a mea. Pentru cateva secunde am simtit cum buzele sale reci imi ating gatul, ciupindul cu sarutari presarate pe ici pe colo,  ce ma faceau sa tremur, suspinand.

"Te rog, nu imi fa rau!" Am scapat printre  suspine, incercand sa il implor sa ma lase in viata, dar la felul in care arata, la cat de nervos era nu cred ca ma poate scuti de durere.

S-a oprit din atinsul gatului meu, indreptandu-se spre ureche, soptindu-mi nervos. "Ce motiv as avea sa te las sa traiesti?" Era destul de serios si asta ma speria din ce in ce mai tare.

"Ce ti-am facut ca sa ma omori?" Suspinam si plangeam neincetat, corpul meu fiind blocat de corpul sau greu. Si-a ridicat capul de la gatul meu, privindu-mi ochii inlacrimati. Ii era mila? Nu cred, pentru ca ochii sai erau la fel de rosii. M-a privit muscandu-si buza. 

Nu am suportat presiunea, asa ca mi-am acoperit fata, lasandu-ma pe spate, prelingandu-ma pe usa, ghemuindu-ma jos. Imi era teama ca acum se va everva si mai tare si ma va ucide, dar nu a fost asa . I-am simtit mainile atingandu-le pe ale mele si tragandu-le spre el. Mi-a sters lacrimile, ochii sai devenind iar verzi. 

Inca eram adunata ca un ghem si tremuram, cand am auzit cele mai frumoase cuvinte spune de el pana acum. "Imi pare rau!".