"After rain"

13.Sentimente?

*Aria P.O.V*

Eram inca intinsa pe spate, in patul sau mare, acoperit cu lenjerie rosie catifelata. Ma simteam pe jumatate moarta si inca ma gandeam la ceea ce am vazut in cele doua zile. La faptul ca ma priveam, fara sa pot face nimic, incercam sa il ating pe Harry, dar nu puteam, il vedeam ranit si ma durea asta, am vazut oameni ce nu mai sunt oameni, dar i-am vazut, iar acum privesc coltul unde statea pisicuta sau peretele langa care mama lui Harold aparuse si incerc sa retraiesc acele momente, dar eu eram ca si moarta atunci.

Harry ma privea zambind, de parca se simtea usurat pentru ca traiesc, iar eu il priveam inapoi cu greu, pentru ca ochii mei se inchideau incet incet. Eram slabita, prea slabita, asa ca puteam muri in orice secunda, iar Harry sa asiste la aceasta moarte lenta.

In dormitorul sau era o liniste de mormant, puteam auzi praful cum danseaza in aer sau respiratia lui inceata, uneori chiar si curentul ce trecea pe sub usa, insa stomacul meu s-a decis sa sparga aceasta liniste si sa chioraie dupa mancare, pentru ca doua zile il parasisem, nu ii dadusem deloc de mancare, iar acum simteam ca mor daca nu mananc ceva.

"Tie- foame!" a spus Harry, mangaindu-mi burta incet, incercand sa formeze cerculete cu degetul pe abdomenul meu. Da, de asta aveam nevoie, de tandretea lui, aveam nevoie de mancare.

"Tu  ce crezi? Sunt om!" Am raspuns prinzandu-i mana si indepartand-o de pe abdomenul meu, incercand sa ma ridic. 

Respiram greu, iar mainile si picioarele imi  tremurau infiorator. Aveam acel sentiment, sentimentul ca pot cadea in orice secunda si inca nu ma ridicasem in picoare, insa ma pregateam de asta si doream sa o fac singura, pentru ca nu aveam nevoie de ajutorul unui vampir ce aproape m-a omorat, iar acum cand realizez ca i-am cerut sa ma sarute imi vine sa imi lovesc capul de milioane de ori. 

Nu spun ca nu mi-a placut sau ca nu am vrut, insa prefer sa imi tin sentimentele ascunse pentru ca stiu  ca nu e bine sa il plac. Nu vreau sa fac asta, insa inima mea asta simte, iar acum ca l-am vazut trist si ca a stat cu mine fara sa se miste macar o secunda, mi-am dat seama ca el chiar are suflet si tine la mine si problema e ca si eu tin la el, iar atunci cand buzele sale mi-au atins buzele in cele doua zile nu simteam nimic, doar priveam insa dupa, cand m-am trezit am simtit ceva, ceva ce m-a facut sa imi revin.

M-am ridicat usor, incercand sa ating podeaua subreda, insa picioarele imi tremurau, iar la primul pas pe care am incercat sa il fac, mi-am pierdut echilibrul, iar corupul meu fragil a aterizat in bratele lui Harry. Ma tinea strans, avand grija sa nu ma raneasca dar nici sa nu ma scape, iar asta imi placea pentru ca ma simteam protejata.