"After rain"

6.Prima scrisoare.

Incercam sa adorm, dar nu puteam. Stateam in pat,  intinsa pe spate si priveam tavanul ce parea foarte inalt, nu ca nu ar fi, dar mie mi se parea si mai inalt. Imi auzeam bataile inimii, pentru ca inca imi era teama sa dorm. Simteam ca cineva ma vegheaza, ca sunt privita din toate partile, iar asta ma speria. Credeam ca daca adorm, cineva, nu dau nume, Harold, ma va seca de sange. Stiu ca imi citeste gandurile, iar daca este pe langa usa sigur aude ce gandesc. Daca nici in mintea mea nu sunt singura, este grav. 

M-am intors pe o parte, cu fata catre geam si priveam picaturile de ploaie ce se scurgeau pana pe micutul pervaz. Ploaia se oprise. Scaparea mea. Harold doarme, oarecum, adica din cate am inteles ei sunt intr-un fel de transa, aud tot si simt tot, dar se odihnesc. Sper doar sa nu ma simta cand ies din camera, pentru ca sigur mi-ar rupe gatul in urmatoarea secunda. Am respirat adanc si mi-am dezvelit trupul micut ce era acoperit de impecabila camasa de noapte.

M-am ridicat din pat, privind nedumerita in jur, incercand sa ma asigur ca nimeni nu este langa  mine si ca ma pot indrepta spre usa linistita. Da, puteam. Zona era  libera, am avut grija sa o inspectez bine. Mi-am aprins o lumanare si am pornit spre usa. La fiecare pas pe care il faceam podeaua scartaia sub mine si simteam in stomac emotiile pe care le aveam. Cand am ajuns in dreptul usii, am  intins mana spre clanta pentru a deschide usa. Ochii mei s-au inchis. Am inceput sa respir sacadat, gandindu-ma ca pot deschide usa, iar el sa fie acolo, insa mi-am infruntat frica si am apasat greoi pe clanta, impingand usa incet, fara ca scartaitul ei enervant sa se auda.

Mi-am facut lumina in fata cu lumanarea ce devenea din ce in ce mai  mica si am observat ca usa de la dormitorul sau era inchisa, iar holul era destul de intunecat. Am pasit usor pe covorul rosu ce se afla pe hol, indreptandu-ma spre scarile din lemn, ce ma puteau da de gol, dar nu imi pasa, vroiam doar sa plec. Priveam animalele impaiate de pe pereti, iar umbrele acestora ma speriau mai tare decat gandul ca pot muri daca ma gaseste Harold.

Am continuat sa cobor scarile din lemn, ce scartaiau putin, dar nu indeajuns incat sa auda cineva. Hmm, sau poate ca m-am inselat. El le-a auzit. Am simtit o mana pe umarul meu si langa gatul meu respiratia lui, stingandu-mi lumanarea si lasandu-ma pe intuneric. Acum se termina totul. Frumoasa poveste cum am ajuns eu aici si cum nu voi mai pleca niciodata vie.

Imi simteam inima in gat, lacrimiile udandu-mi obrajii palizi, iar genunchii lasandu-mi-se. Simteam cum imi strange umarul si cum ma intoarce incet catre el. Orice gandeam acum, el stia. Daca il imploram, stia, daca il injuram, stia, dar nu puteam sa vorbesc. Eram prea speriata, iar dintr-o data am simtit cum se indeparteaza de mine, iar toate lumanariile sunt aprinse, el prinzandu-ma din nou. Era brutal cu mine, dur si infiorator. Avea ochii rosii,  iar coltii ii atingeau buzele perfecte pe care le priveam. Erau singurele care nu erau schimbate, in rest tot era schimbat la el. Privire, dinti, putere, inima. Vroiam sa fug, dar nu puteam, parca eram blocata.

"De ce nu gandesti nimic?" Harold m-a intrebat, scuturandu-ma din umeri. Cum sa nu gandesc? Gandesc atatea. E diliu?! Nu am mintea goala. Gandesc non-stop, chiar si acum ma gandesc cum ma poate ucide, dar el nu vede? De ce?

"RASPUNDE-MI!" A urlat la mine, facandu-ma sa ii cad la picioare plangand. Imi era teama de el. Ma mir ca batrana inca traieste dupa atatia ani. Asta e prima noapte aici, iar eu simt ca mor.

"Gandesc!" Am raspuns printre suspine."Nu imi poti citi gandurile?" De ce nu mai poate sa faca asta? E ceva rau ? Pentru mine nu, dar pentru el banuiesc ca da.

"Atunci, totul e adevarat." A spus aplecandu-se spre mine. Nu mai intelegeam nimic. Inca tremuram si imi  tineam mainile stranse la piept, incercand sa nu lesin, cand am simtit o mana ce ma ridica in picioare, dar picioarele mele cedeaza iar si ajung pe scara rece.

"Ce e adevarat?  Te implor nu ma ucide! " Am murmurat eu, incercand sa il privesc in ochii ce deveneau verzi.

"Atunci cand un vampir se indragosteste de un om, nu ii mai poate citi gandurile. Eu stiu ca m-am indragostit de tine. Si tu o sa ma iubesti!" A spus mangaindu-mi fata umeda. 

Cum?Nu! Eu trebuie sa plec acasa,  nu am nevoie de el. Nu vreau sa putrezesc aici ca un vierme cu el, care e in stare sa ma ucida din gelozie probabil. Il priveam speriata, incercand sa ma trag din bratele lui ce imi acopereau corpul fragil, dar nu reuseam, era prea puternic. Partea buna e ca pot sa gandesc numai pentru mine.

"Ploaia s-a oprit." Am spus ridicandu-ma in picioare. Probabil isi va da seama de ceea ce vreau sa spun,dar nu! Fata lui se incrunta, iar mana lui rece imi cuprinse incheietura subtire, tragandu-ma dupa el inapoi in dormitor.

"Somn  usor, iubito!" Mi-a spus, sarutandu-ma pe frunte si lasandu-ma in mijlocul camerei, iesind in graba. 

Ramasesem in mijlocul dormitorului, privind catre biroul cu harti pe care puteam scrie. Asa ca m-am  indreptat catre el cu pasi marunti, m-am asezat pe scaun si mi-am luat stiloul si o foaie, pe care am inceput sa scriu.

"Este prima noapte aici si deja vreau sa plec. Nu stiu cum si de ce am acceptat sa raman, tot ce stiu este ca se face dimineata imediat, iar eu nu am dormit deloc. Stiu ca ploaia s-a oprit, dar monstrul nu ma lasa sa plec. Stiu ca am incercat sa plec, dupa ce am vorbit cu Anne,batrana, si am aflat ca Harold e vampir, dar cand am incercat sa ies pe usa, m-a oprit, fiind gata sa ma ucida cu sangere rece, dar nu a facut-o, s-a multumit cu sangele meu, lasandu-mi o urma frumoasa pe gat, ah, dar nu inainte de a-si cere scuze si de a-mi garanta ca nu ma raneste. Mai stiu ca imi putea citi gandurile, iar acum cica ma iubeste si nu mai poate. Tot ce vreau este sa ajung acasa, acolo unde nimeni nu ma stie, nimeni nu vreau sa vorbeasca cu mine si sa ma retina, toti sunt distanti cu mine. Stiu ca asta este prima scrisoare pe care am scris-o cu cerneala pe hartia patata de sange. Stiu ca urmatoarele vor fi la fel de sincere sau confuze. Ah, si mai stiu ca daca citeste ceva ma ucide. "

Dupa ce am patat usor hartia, am pus-o intr-un plic si am bagat-o sub saltea, dar nu inainte de a o numerota. Trebuia  sa imi exprim sentimentele cumva, iar asta era singurul mod.  Mi-am tras  patura peste corpul meu zgribulit,  apoi am  inchis ochii, gandindu-ma la ce mi-a spus el " M-am indragostit de tine!" Hm, de parca un monstru ar putea avea sentimente.