"After rain"

2.Trebuie sa pleci

Am inceput sa respir sacadat, indepartanndu-ma de geam si cautand cheile pentru a porni masina. Mainiile imi tremurau, iar cheile nu erau de gasit. Am  respirat adand si mi-am  tras geanta langa mine,dar nu inainte de a bloca toate usiile. Eram speriata de moarte, incat nici nu am observat ca pe bord de aflau cheile de la masina, scaparea mea. 

Inca ploua, parca din ce in ce mai tare, iar ciocanitul a revenit, ceea ce ma face sa cred ca este o persoana insistenta, care asteapta probabil sa cobor geamul, dar nu sunt atat de proasta, precum crede. Nici macar nu stiu cine e, ce vrea, si mai este si noapte, iar eu mor de frica. Am bagat cheile in contact, pornind farurile si luminand o portine in fata mea, astfel am zarit un sant, ceea ce inseamna ca daca porneam masina, aterizam in el. Am oprit motorul, lasand faruruile aprinse. Am privit picaturiile de ploaie de pe geam, apoi mi-am atins pieptul ce se ridica si se lasa in jos, din cauza respiratiei. 

Mi-am dus mana catre butonul de la usa pentru a lasa geamul in jos, facandu-i pe plac persoanei ce ciocanea insistent. Probabil isi  face griji pentru mine, sau poate doar il deranjeaza ca am parcat aici. Am vazut cum se deschide geamul usor, iar sunetul ploii m-a izbit, umezindu-mi fata, iar aerul rece transmitandu-mi fiori in tot corpul.

Am privit persoana ce statea in fata mea cu o umbrela. Puteam observa ca este un baiat, inalt si imbracat cu un tricou alb, pantaloni negrii si un palton negru. Mi-am scos capul usor pe geam, observandu-i astfel fata. Era divin. Ochii sai verzi privindu-ma neincetat, iar carliontii sai fiind fluturati de colo colo, datorita vantului. 

"Te lasi greu!" Mi-a spus aplecandu-se catre mine. Avea o voce ragusita, dar frumoasa, pe care oricine ar putea sa o asculte ore in sir, era blanda.

"Ce faci aici, singura, la ora asta?" Curiozitatea omoara pisica, dar totusi sunt in fata casei sale si ar trebui sa ii raspund.

"Imi cer scuze, dar asteptam sa se opreasca ploaia. Daca e deranj, pot pleca." Vocea imi tremura si nu de frica, pentru ca imi demonstrase ca nu vrea sa imi faca rau, dar imi era frig. Mi-am atins mana frecand-o pentru a ma incalzi, asteptand raspunsul sau, care parca nu mai venea. Il priveam captivata de aspectul sau.

"Poti intra, daca vrei!" Mi-a spus zambind din intuneric. Am ramas pe ganduri, fiind foarte nehotarata. As fi  intrat, dar nu il cunosteam, dar nici aici nu puteam sta, pentru ca muream de frig si imi era si teama.

"Poti avea incredere, nu iti fac nimic!" Parca mi-ar fi citit gandurile. Am intins mana pentru a inchide geamul, privind cum se indeparteaza de masina. Mi-am luat cheiele si am iesit, inchizand masina.

"Poate pot sta, dar doar pana se opreste ploaia!" L-am urmat, indreptandu-ne spre poarta de fier ce scartaia la fiecare atingere, iar asta ma inspaimanta, dar pana la urma era doar o poarta. Am intrat in curtea imensa, unde se aflau tufisuri tunse in diferite forme, statui si o poteca ce ducea spre Conac, care se afla destul de departe. 

Inca il urmaream, avand grija pe unde calc, iar acesta mergea in fata mea, aratandu-mi calea, pe care nu o vedeam,  dar ii  auzeam pasii pe poteca pavata cu piatra. Narile mele simteau mirosul ce il lasa in spate. Mirosea a lavanda, iar asta ma facea sa ma simt ca acasa, insa nu eram si probabil nu voi ajune prea curand, daca continua ploaia.

Era in fata mea. Stiam asta pentru ca am auzit usa deschizanu-se si am vazut o lumina slaba. A scuturat umbrela, tinandu-mi usa pentru a intrat inauntru. Am analizat fiecare bucatica din usa, apoi am intrat. 

Totul era vechi, pana si usa de la intrare era din lemn masiv, sculptat, ce probabil se purta prin 1500. Intrand am observat un hol imens care avea pe pereti animale impaiate si tablouri vechi. Din acel hol aveai acces la fiecare incapere si la scari, ce se aflau in fata mea. Erau multe scari, acoperite cu un covor rosu la fel ca cel pe care calcam eu acum. Lumina venea de la lumarile ce erau peste tot, pe pereti si pe masute.Balustrada era din lemn sculptat la fel ca usa, pe care am auzit-o trantindu-se in spatele meu, facandu-ma sa strang din ochi.

Inca analizam incaperea, cand in fata mea s-a ivit o batranica, mica de statura, cu parul alb si imbracta intr-o rochie alba de noapte, purtand un coc mic. Probabil era mama lui. Parea o femeie foarte blanda si draguta, apropiindu-se de mine si zambindu-mi.

"Harold, sa pregatesc un ceai?Scumpo iti este frig, probabil, hai sa iti usuci parul!" Mi-a spus batranica, atingandu-mi spatele si conducandu-ma spre bucatarie. Inainte de a o urma l-am privit pe baiatul ce ma primise in casa, al carui nume se pare sa fie Harold. Pare asa formal si vechi.

"Du-te cu Anne!" Mi-a spus zambindu-mi si indreptandu-se spre camera de zi. 

Am urmat-o pe femeia in varsta, pana in bucatarie, unde mi-a pregatit un ceai fierbinte si aducandu-mi un prosop pentru a-mi usca parul. O priveam cu admiratie, pentru ca probabil ea facea totul in conacul acesta. 

"Cum te numesti?" M-a intrebat asezandu-se langa mine la masa si privindu-ma cu blandete.

"Aria!" Am spus timida. 

"Trebuie sa pleci de aici cat de repede poti. Te rog! " Mi-a spus atingandu-mi mana si mangaindu-ma cu blandete.

" Dar fiul dumneavoastra m-a poftit inauntru!"  De ce trebuie sa plec? Deranjam? 

"Nu e fiul meu. Eu nu am copii. Eu sunt servitoare aici, dar nu iti fa griji se poarta frumos, dar inainte nu era asa. Am ajuns aici in urma cu 60 de ani. M-a prins o furtuna la fel ca aceasta si nu aveam unde sa ma adapostesc, asa ca am batut aici la usa, iar Harold mi-a deschis spunandu-mi ca ma gazduieste pana se opreste ploaia, dar nu a fost asa. Ploaia s-a oprit si am vrut sa plec acasa, desi nu ma astepta nimeni, pentru ca nu aveam familie si aveam doar 17 ani, insa Harold s-a infuriat si nu m-a lasat sa plec, incercand sa ma omoare. L-am implorat sa ma lase in viata, iar el mi-a pus o conditie. Sa raman aici si sa il slujesc, asa ca fugi  copila. El este vampir! " Batrana mi-a spus povestea ei ce ma inspaimanta, dar o credeam. Avea lacrimi in ochi si nu avea motive sa ma minta, trebuie sa plec.