"After rain"

20."Saruta-ma! Saruta-ma! Saruta-ma!"

Da, el chiar era acel Harry care m-a invatat sa iubesc, care era sa ma omoare, care a stat cu mine cand se presupunea ca eu eram, hmmm, "moarta", acel Harry care m-a invatat sa traiesc si sa iubesc asa cum nu am iubit pe nimeni. Nici prin gand nu mi-a trecut ca voi ajunge aici si asta doar din cauza ploii, ploaia ce mi-a oferit un vampir, mi l-a oferit pe acel Harry care poate proteja o fata si o poate iubi cum nici ea nu se iubeste, care ii spune ca e superba in momentele  cand nici ea nu crede asta, acel Harry care iti poate presara un sarut pe frunte si te poate face tremuri si nu de frica, acel Harry pe care eu il iubesc si pe care vreau sa il vad in fiecare dimineata langa mine, sarutandu-mi gatul usor fara sa aiba intentia sa ma muste.

MI-am intors usor trupul, stand in fata lui si privindu-l zambind. Nu doream sa stiu ce ii trece prin minte, dar cum el stia cam tot ce gandesc eu, in acel moment in mintea mea se auzea doar "Saruta-ma! Saruta-ma! Saruta-ma!" , dar el nu ma saruta. Stiu ca imi citea gandurile si de aceea imi doream sa auda si sa ma sarute, dar el statea in fata mea si doar zambea, asa cum faceam eu cu cateva secunde in urma. 

Zambetul mi-a disparut de pe chip in momentul in care am vazut ca nu doreste sa ma sarute. O lacrima mi-a mangaiat obrazul si mi-a atins buzele ce trebuiau sarutate de buzele lui, dar nu s-a intamplat. Cu degetele firave mi-am sters lacrimile, am privit chipul palid al lui  Harry si m-am indepartat de el, incercand sa nu privesc in urma, dar era imposibil, pentru ca il simteam in spatele meu si pur si simplu imi doream sa il sarut, sa ii simt buzele cum le mangaie pe ale mele, mana lui cum imi atinge soldul, degetele mele cum se pierd in buclele sale ce miros a mere, mi-e dor sa ii aud vocea ragusita soptindu-mi vorbe dulci.

Trupul imi tremura, iar picioarele mele nu mai puteau atinge iarba asa cum o atingeau inainte, si lacrimile si-au facut iar aparitia inundandu-mi ochii verzi ca de smarald. Stiam ca Harry se afla in acel loc, il simteam tot acolo, asa ca m-am intors si l-am privit plangand, iar in acea clipa tot ce am putut a fost sa alerg spre el, sa il imbratisez si sa il sarut asa cum nu am mai facut-o niciodata, sa ii simt mana pe soldul meu si sa simt cum picioarele nu mai ating pamantul. In bratele lui ma simteam protejata, ma simteam a lui si vie.

"De ce nu ai vrut sa ma saruti?" L-am intrebat privindu-l in ochi. Ma asteptam sa raspunda ca nu ma mai place, dar nu a fost asa.

"Imi  doream sa vad cat curaj ai tu si cat de tare iti doresti sa ma saruti. Crezi ca nu imi fierbea sangele in vene ca trebuia sa ma abtin sa nu iti sarut buzele moi? Crezi ca mi-a fost usor sa te vad plecand?"