"After rain"

10.Spirite!

Corpul meu zacea pe podeaua veche si prafuita, secat de sange si invinetit.Eram ca o papusa stricata, atuncata pe jos, pentru ca nimeni nu m-ai are nevoie de ea. Ochii mei erau inchisi, astfel nu puteam vedea nimic, absolut nimic, dar auzeam vocea ragusita a lui Harold ce ma stiga cu disperare, asteptand sa reactionez.

"Aria! Aria! Trezeste-te!" Striga Harold, atingandu-ma usor pe fata. Ii puteam simti fiecare atingere, insa nu il vedeam! De ce nu il vedeam?

"Imi pare rau! Jur,iubito! Doar trezeste-te si loveste-ma sau fa ceva!" Ah,cat mi-as fi dorit sa ma pot trezi acum si sa il pocnesc. Numai din vina lui sunt aproape moarta aici, simtind toata durerea pe care el mi-a provocat-o!

Pentru o secunda am simtit un fior, apoi brusc ochii mi s-au deschis si il vedeam. Eram in picioare si il priveam de sus, el fiind in genunchi pe podea si tinandu-mi trupul in brate. Frica a aparut, insa durerea disparea usor,usor, corpul meu inca era pe jos, dar eu eram sus! Nu inteleg!

"Aria deschide ochii! " A murmurat Harold printre lacrimi. Ii parea rau pentru ceea ce a facut? Chiar ii parea?

Mi-am intins usor mana catre fata lui, ingenunchiand langa el, doar pentru a-i privi chipul ud de lacrimi. Nu credeam ca poate sa fie asa. Nu credeam ca plange. Mi-am imaginat ca e doar un om fara inima sau un monstru, dar el chiar era disperat, iar asta se putea observa prin faptul ca buclele sale perfecte erau ravasite acum din cauza mainilor sale ce le deranjau constant.

Inca eram langa el si il priveam. Asta era tot ce puteam face, sa il privesc! Mi-as fi dorit sa il pot atinge, sa il mangai, acum ca nu mai este brutal, insa am realizat ca nu eram reala. Nu existam ! Eram un suflet, iar eu probabil acum eram moarta, pentru ca de fiecare data cand imi priveam corpul nu simteam nimic, decat un gol imens ce probabil nu se va umple niciodata.

Trupul imi era in aceasi pozitie, nimic nu era diferit, inafara de faptul ca o lacrima mi se scurse pe obraz, ceea ce era ciudat.

"Aria, nu mai glumi cu mine!"A spus Harold,stergandu-si lacrimile si aplecandu-se peste chipul meu. Acum probabil va realiza ca nu mai respir, ceea ce este infiorator. Nu vreau sa imi petrec eternitatea blocata aici singura si in hainele asta. Daca stiam ca mor, ma imbracam mai frumos, urasc bluza asta.

Il priveam cum se chinuia sa ma trezeasca, dar inca nu realiza ca sunt moarta. Inca statea langa mine fara sa se miste de acolo, fara sa ma miste pe mine. Acum era momentul in care eu trebuia sa fiu capabila sa ma misc, sa il enervez, sa il fac sa tipe, nu sa planga.

Stiam ca nu il pot atinge, dar nu ma afecta atat de tare, insa cand l-am privit ridicandu-mi trupul de pe podea, si ducandu-l in brate pana in dormitor, mi-a fost teama. Alergam in fata lui, incercand sa il impiedic, dar nu reuseam. El trecea prin mine,iar eu nu simteam nimic.

Mi-a asezat trupul pe un pat mare, invelit in matase rosie. Era patul lui. Aici dormea el. Mi-as fi dorit sa ii simt parfumul, dar nu puteam. Nu eram capabila sa fac nimic.

"Iti place camera?" M-a intrebat suspinand, dar fata mea era neschimbata!

"Da imi place!" I-am soptit la ureche, stiind ca nu ma poate auzii, dar simteam nevoia sa ii raspund. Nu vroiam sa il las sa vorbeasca singur.

Mintea mea imi spunea ca ar trebui sa incerc sa il ating,dar eu stiam ca nu e posibil sa ma simta si ca m-as amagi singura daca as crede asta.

"Incearca!" Mi-a soptit o voce blanda ce se auzea din spate. Am mimat un respirat adanc, apoi mi-am intors privirea catre coltul camerei de unde se auzea vocea.

"Da, eu sunt!" Mi-a spus zambind. Era o femeie cu parul albicios, prins intr-un coc si imbracata intr-o rochie verde inchis. Purta niste pantofi negri cu toc jos si o brosa alba! Arata exact ca in ultima zi in care o vazusem. Arata vie, dar nu era. Era imbujorata si fericita, indreptandu-se usor spre mine!

"Matusa!" Zambetul deja aparuse pe fata mea. Imi doream asa mult sa o vad, dar oarecum mi se confirmase faptul ca sunt moarta.

"Cum ai ajuns aici?" M-a intrebat privindu-mi trupul ce zacea langa Harold.

"Vampir!" Am spus atingandu-mi gatul ce avea urme de muscatura, dar nu era patat de sange, pe cand adevarata eu, eram plina de sange.

"Incearca sa il atingi!" A spus inainte sa dispara din fata mea, inainte sa imi raspunda la toate intrebarile pe care le aveam, inainte sa ma imbratiseze.

Picioarele mele atingeau podeaua fara sa faca zgomot, apoi mana mea tremurand nesigura se apropia mai mult de obrazul lui, pregatindu-se sa il atinga.Imi era teama! Stiam ca nu simte nimic si nu vroiam sa ma pacalesc singura, insa matusa mea a spus sa incerc, asa ca mi-am miscat delicat degetele de sus pana jos pe obrazul lui, insa el nu simtea nimic.

"Matusa! Matusa m-ai mintit! Unde esti?" Am spus printre lacrimi, ghemuindu-ma intr-un colt al camerei, de unde putea sa il privesc pe Harold cum ma plange si cum ma priveste cu mila!

"Matusa ta nu te-a mintit, insa Harold nu simte ceea ce vrei tu sa simta, daca tu inca traiesti!" Vocea se auzii de langa mine, iar cand mi-a intors privirea catre locul de langa mine ce trebuia sa fie liber am vazut o femeie destul de tanara, nu avea mai mult de 40 de ani, imbracata elegant, intr-o rochie rosie, stilul anilor 1700, coafata si fardata! Era frumoasa.

"Cine esti?" Am intrebat speriata! Femeia asta tocmai imi spusese ca traiesc!

"Mama lui! Inainte sa plec vreau sa iti spun ca are un suflet bun si ca nu esti moarta, esti doar foarte slabita si..." A fost intrerupta de Anne ce tocmai deschisese usa dormitorului patrunzand inauntru speriata.

"Harold?! Ce s-a intamplat?" Anne a intrebat apropiindu-se de trupul meu palid.

"Am muscat-o!" Harold a susotit, privind-o pe Anne cum ma analizeaza trista.

"Dupa ploaie toti raman blocati aici, intr-un fel sau altul!"