"After rain"

11.Saruta-ma!

Doua zile! Trecusera deja doua zile de cand corpul imi zacea pe patul moale a lui Harold, iar el nu se miscase deloc de langa mine. Ma tinea de mana rece, mangaindu-ma usor. Deveneam din ce in ce mai palida, ceea ce ma facea sa imi aduc aminte ca am murit sau nu, nici eu nu stiu ce sa mai cred.

In aceste doua zile nu prea facusem mare lucru, adica spiritul meu! Am cutreierat doar putin prin conac si in rest am stat langa Harold, dandu-mi seama ca tin la el si ca imi pare rau ca nu ma simte asa cum il simt eu pe el si ca nu ma observa asa cum il observ eu. De ce nu ma trezeste ? De ce nu incearca sa ma readuca la viata? E vampir,ar fi putut sa ma transforme, dar el prefera pur si simplu sa ma priveasca moarta, palida si tacuta.

"Aria taci! Nu te aude nimeni, esti moarta! " Ce? Ce a fost asta? Tocmai se auzise din spatele usii, adica de pe coridor. Alt spirit? Jur ca atunci cand ma trezesc plec de aici, cu sau fara Harold.

"Da, hai sa ma vezi!" A spus spiritul de pe coridor. Eram extrem de curioasa. Trebuia sa aflu cine e acolo, asa ca am inchis ochii si m-am apropiat de usa.

Aveam de gand sa trec prin ea, pentru ca nu aveam nici o sansa sa ating clanta si sa deschis usa, asa ca trecutul prin usa era singura varianta.

"Aria, mi-a fost foame! Unde ai fost?" A spus inca o data. Nu am mai asteptat prea mult, asa ca m-am grabit sa trec prin usa. Ma aseptam sa fiu deja pe coridor, insa nu eram. De ce nu puteam trece prin usi? Eram o fantoma,trebuia sa pot face asta.

"Nu pot veni la tine!" Am spus dezamagita, ghemuindu-ma langa usa. Lacrimile au inceput sa imi inunde fata. Realizam cu fiecare secunda in plus ca nu mai sunt buna de nimci. Cu Harold nu pot sta, corpul meu e bun de aruncat la gunoi, nu pot iesi din camera si mi-e frica sa stau singura in bezna asta.

De doua zile sper sa ma trezesc, imi privesc corpul, insa nimic. Sunt moarta, iar Harold nu vrea sa creada asta si ma doare, chiar ma doare sa il vad plangand si sarutandu-mi buzele vinete. Mi-as dori sa pot sa il sarut si eu, sa ii simt mangaierile si buzele peste ale mele, insa nu puteam face asta, asa ca doar priveam si zambeam, stand langa el de parca vizionam un film.

Ghemuita langa usa, am privit cu coada ochiului fantoma ce tocmai trecea prin usa. Priveam in sus si nu zaream nimic, apoi am auzit un miaunat si mi-am mutat privirea in jos, ramanand socata si bufnindu-ma plansul.

"E-esti moarta?" Am intrebat plangand. Era pisicuta mea. Chiar ea era! Murise de foame si e numai vina mea!

"Da!Mi-a fost dor de tine Aria! Si imi pare rau ca ai murit!" Mi-a spus asezandu-se in poala mea, asteptand sa fie mangaiata. Adora sa o tin seara in brate si sa o mangai, in timp ce eu citeam sau invatam. Ea era familia mea si o iubeam, iar acum suntem impreuna aici, insa nu pot spune ca ma bucur.

"Te iubeste!" Mi-a soptit, ridicand privirea pentru a-mi vedea ochii inlacrimati ce il priveau pe el.

"Dar, eu sunt moarta!" Nu puteam sa accept acest lucru. Preferam sa tipe la mine si sa ma bruscheze decat sa il vad cum ma priveste cu mila, doar pentru ca nu mai respir.

"Aria! Nu esti moarta! Respiri, dar foarte greu!"

"De doua zile zac si nimic! Imi privesc corpul cum se deterioreaza si nu pot face nimic!"

Intr-adevar, nu aveam ce sa fac. Puteam doar sa privesc cum ma duc. M-am ridicat usor de pe jos si m-am apropiat de corpul meu, observand ca eu chiar respiram usor, dar respiram.

"Aria, respiri! Trezeste-te pentru mine! Te rog! " L-am auzit pe Harold spunandu-mi frumoasele cuvinte, si lacrimand.

"Am pregatit sicriul!"A spus Anne,ce tocmai intrase in camera, apropiindu-se de corpul meu si atingandu-ma pe fata.

"Nu! Nu! Nu e moarta!" A spus Harold, strangandu-ma de mana, facandu-ma sa simt durerea. Ma durea extrem de tare, la fel de tare cum ma durea atunci cand eram in viata.

"Daca te razgandesti, e jos!" A spus Anne plecand. Nu, nu puteam sa ii las sa ma ingroape de vie.

Eu traiam! Ma durea mana si usor usor simteam cum ma dor toate si nu intelegeam de ce. Il priveam pe Harold cum imi mangaie obrajii si cum se apleaca sa ma sarute, insa ezita. Nu doream sa ezite, doream sa o faca, poate de data asta simteam, poate ii simteam buzele reci peste ale mele, insa nu o facea.Statea si ma privea, doar asta facea.

M-am apropiat usor de el, privind spre locul unde era acum cateva minute pisica mea, care acum disparuse. Am falsat un zambet, apoi am revenit la Harold ce nu se miscase deloc. "Stiu ca traiesti!" A spus sarutandu-mi mana.

"Saruta-ma!" I-am soptit slabita, simtind furnicaturi in locul unde tocmai ma sarutase, pe mana. Imi priveam buzele ce tocmai se miscasera, iar ochii mei se deschideau usor, usor, culoarea verde facandu-si aparitia.

"Aria?! Ai spus ceva?" Harold incepuse sa se agite si sa ma priveasca zambind.

"Saruta-ma! " Am rostit inca o data, zambind usor, si strangandu-l de mana. Acum il vedeam din corpul meu, il vedeam in fata mea si traiam. Simteam cum plamanii sunt plini de aer si cum imi tremura buzele, in timp ce el se apropia de mine usor. Dupa 2 zile, am reusit sa spun ceva si sa ma salvez, pentru ca alfel probabil ma ingropau in curte ca pe un pestisor.

"Harry, adica Harold, ce mai astepti?" Am spus chicotind usor, durerea impiedicandu-ma si facandu-ma sa gem usor. 

"Harry, spune-mi Harry! " Ii simteam respiratia peste buzele mele,  apoi fruntea lui s-a apropiat de a mea, lasand buzele sa se atinga usor. Eram reci, dar imi provocau placere la fel ca la primul sarut.  Tremuram de emotie, tremuram si de durere, insa faptul ca era aici cu mine ma facea sa uit tot ceea ce am patit din cauza lui.