"After rain"

12.Amintiri

*Harold P.O.V**

Ma simt vinovat, prea vinovat. Ea incerca doar sa se apere de un monstru, iar eu, eu am muscat-o, secand-o aproape de sange.

O priveam cu se albeste la fata din ce in ce mai mult si nu observam ca respira deloc, desi ea o facea insa foarte incet. Ii simteam mana rece, in mana mea, ii priveam chipul alb si buzele vinetii, incercand sa rezist durerii pe care o simteam.

Ea ma auzea? Vorbeam cu ea ore in sir, cu speranta ca ma aude si ca se va trezi, insa nu avea nici o reactie, la nici un cuvant de-al meu. Ii rosteam numele cald, ii mangaiam obrajii si o vegheam non-stop.

In cele 2 zile nu plecasem deloc de langa ea, pentru ca nu doream sa se trezeasca singura. Vroiam sa fiu aici, langa ea.

Amintiri! Amintirile astea ma coplesesc, iar chipul sau este in mintea mea inca, dar nu chipul sau cald, acela rece de parca era moarta. Inca ii mai simt corpul rece langa al meu, desi acum era treaza si se imbujora incet incet in obraji.

Cuvintele pe care mi le-a rostit, pentru a o saruta, mi-au facut viata mai frumoasa. Eu nu sunt un monstru, am sentimente,insa nu stiu cum sa le arat.

Harry, cand mi-a spus Harry, mi-am adus aminte de surioara mea mai mica ce nu imi putea pronunta numele, asa ca imi spunea Harry. Acesta este motivul pentru care nu am lasat-o sa imi spuna asa, sunt prea multe amintiri si sentimente ce ma coplesesc. Imi aduc aminte ziua in care am pierdut-o, ziua in care el mi-a ucis toata familia, ziua in care am ramas singur si am fost nevoit sa traiesc aici ca un vampir nebun.

Eu eram singurul vampir din familie si urma sa ii transform si pe restul pentru a fi o familie mereu, insa un varcolac, ne-a stricat planurile. Inca imi amintesc zgomotul pe care l-a facut cand a intrat in conac, trantind toate lucrurile ce ii stateau in cale, inca ii pot mirosi duhoarea pe care o lasa in urma, dar cel mai grav este ca inca am imaginilea acelea in minte, ori de cate ori trec pe langa dormitorul Ariei,acolo statea Jessica,sora mea.

Jess, avea un par balai si numai 7 anisori. Buclele ce ii atingeau umerii erau perfecte, iar zambetul pe care il afisa ori de cate ori ma vedea, ma facea extrem de fericit. Seara cand trebuia sa o asez in patutul ei moale, ii pieptanam mereu parul si o mangaiam, povestindu-i mereu ceva pana adormea, insa din acea noapte nu am mai avut cui sa ii povestesc nimic, pe cine sa vad zambind, cand el mi-a devorat sora chiar in fata mea, aruncadu-i capul micul la picioarele mele?

Mama, femeia ce mereu era cocheta si zambitoare, iubitoare si darnica. Cea mai frumoasa floare din gradina, mama era. Nu aveai cum sa te superi pe ea, nu iti dadea nici motive. Cand imi striga numele cu vocea ei disperata, cand incerca sa traiasca, varcolacul a terminat-o, aruncand-o pe fereastra si mergand catre tata, insa el era mort deja. Nu suportase urletele disperate ale mamei si surorii mele, asa ca s-a sinucis, chiar in holul conacului.

Amintirile pe care vreau sa le uit sunt inca aici si ma lovesc de ele ori de cate ori Aria ma priveste. Imi aduc aminte ca am iubit persoanele ce traiau aici. Imi amintesc ca aveam o logodnica, insa dupa ce mi-am pierdut familia, nu m-am putut controla. Setea devenea din ce in ce mai puternica si nu o puteam controla,iar cand trebuia sa ne casatorim, am facut-o.

Am ucis-o! Am plans-o ani intregi, insa acum, acum am trecut peste.

Acelasi sentiment m-a lovit cand Aria a fost ca si moarta. Am crezut ca voi ramane iar singur, insa Aria mi-a cerut sa o sarut. Acel sarut m-a facut sa simt ca am pentru ce traii.