"After rain"

5.Camera mea

Plecase foarte nervos. De ce ar vrea sa ma sarute? Tocmai ce m-a muscat,iar acum se poarta frumos? Baiatul asta e bipolar rau de tot. 

Stateam in pat, pe o parte cu fata spre geam, privind cum  ploaia incet, incet se opreste sau poate era doar imaginatia mea, pentru ca puteam auzi fiecare picatura ce se oprea in geamul vechi. Priveam cum fiecare picatura se prelinge pe fereastra, lasand urme ude, ceea ce imi amintea de faptul ca inca sunt inchisa aici si nu pot pleca. Tocmai am devenit gustarea unui vampir si probabil ma va folosi pentru a se hrani. 

Era intuneric afara si puteam zarii reflexia intregii camere luminate de lumanarile micute, in geam, cee ce ma facea sa ma simt in siguranta, pentru ca puteam vedea cand intra monstrul in camera, probabil pentru  partea a doua. 

Mana imi era sub perna moale, invelita in matase rosie, ce avea  urme de lacrimi pe ea, deoarece de cand a plecat si m-a lasat aici ca pe un mort, plang si suspin fara incetare. Imi simteam buzele umede din cauza lacrimilor sarate, iar obrajii imi erau la fel de umezi si rosii, la fel ca ochii mei. 

Aproape ma linistisem, dar frica a revenit in corp la auzul scartaitului usii ce se deschidea incet, lasandu-i trupul greoi sa intre in camera, dar nu a intrat pana langa mine, a ramas langa usa, rezemat de perete, privindu-ma cum plang. Nu m-am intors catre el. Nici macar nu doream sa il vad, imi era deajuns sa ii vad reflexia in geam si sa ii simt muscatura pe gat, oh si sa nu uitam de sarutul scurt pe care nu a reusit sa mi-l ofere. 

Probabil  are nevoie de o jucarie cu care sa se distreze si din care sa se hraneasca ori de cate ori are nevoie, dar nu, eu nu sunt aici pentru asta, desi stiu ca daca nu reusesc sa scap aici voi ramane, pentru ca nimanui nu ii voi lipsi, nimeni nu imi  va duce lipsa, nimanui nu ii va fi dor de mine, ba probabil pisicutei mele, care ramane nehranita, dar ea nu ma poate salva.

Cat imi croiam eu drum printre gandurile mele, el s-a apropiat, asezandu-se langa mine si mangaindu-ma pe cap, incercand sa ma linisteasca, dar imi transmitea un fior in tot corpul, motiv pentru care m-a ridicat brusc din pat, stergandu-mi lacrimile si indreptandu-ma spre geam, lasandu-l singur in patul mare si rosu, la fel ca sangele pe care il bea. Nu il mai priveam, iar in geam nu se mai vedea nimic inafara de chipul meu plans. Mi-am dus mana la gat, atingand usor muscatura, rana pe care mi-a lasat-o si de care probabil e mandru, dar eu nu. Pe mine ma doare, iar gestul sau m-a dezamagit. Imi aduc aminte de cuvintele sale "sincere", prin care imi spunea ca nu imi va face rau, ca ii pare rau de faptul ca m-a speriat, dar nu, nu ii parea rau deloc.

Ma privea bland, inca bland, probabil incerca sa isi ascunda furia, pentru ca l-am respins. Pur si simplu nu doream sa ii simt atingerile, gesturile, pe el. Nu doream sa il vad, sa il aud. Stiam ca se poate enerva din secunda in secunda si ca ma poate seca de sange, de aceea nu prea vorbeam cu el, preferam sa pastrez pentru mine.

"Aria, e timpul sa te culci. E tarziu!" Harold mi-a spus asezand pernele din pat si privindu-ma cu mila. El doarme? E vampir, vampirii nu dorm! 

"Ba da, eu dorm, defapt nu dorm, sunt intr-un fel de transa prin care pot auzi orice si pot simti orice miscare, pot mirosi orice." Cee? Ok! Deci citeste ganduri, iar acum nu mai pot pastra nici pentru mine ura, pentru ca el imi patrunde in minte,singurul loc care credeam ca a ramas sigur, dar m-am inselat.

Nu i-am raspuns, dar am ramas la geam, privind noaptea si ploaia ce imi spala masina care se afla in afara gardului.

"Deci sa inteleg ca vrei sa dormi cu mine?" M-a intrebat, ridicandu-si sprancenele si chicotind, ceea ce m-a facut sa ma intorc catre el si sa pornesc spre usa grabita.

"Nu! Arata-mi camera mea!" Macar un pat micut sa am in care sa dorm si sa scap de el, dar el imi invada fiecare coltisor din minte si nici nu vreau sa stiu ceea ce gandeste el. S-a ridicat din pat, folosindu-si viteza pe care o avea,  aflandu-se langa mine in secunda urmatoare. Mi-a prins umerii, conducandu-ma pe hol si aratandu-mi camera ce era fata in fata cu a sa. Asta nu e posibil. De ce? Nu e corect! Acum imi va observa fiecare miscare si sigur nu mai pot pleca, eh, oricum nu puteam, pentru ca mi-ar afla orice plan pe care l-as gandi. 

"Noapte buna, scumpo!" Mi-a spus inchizand usa dupa el, lasandu-ma in camera destul de mica ce avea un pat din lemn alb, cu o lenjerie albastru inchis. Intr-o parte se afla un mic birou vechi, maro, pe care erau cateva foi pentru scrisori si un stilou. Poate imi mai trece plictiseala daca scriu ceva. Langa el se afla un dulap la fel ca patul, alb, cu imprimeuri florale si doua usi mari. Podeaua era destul de veche, scartaind la fiecare pas, iar langa geam se afla un fotoliu negru, asemanator cu cel din camera mea in care stau si imi beau ceaiul privind oamenii fericiti de afara. Imi placea oarecum camera asta, fiind mult mai luminata decat a lui, avand mai multe lumanari pe birou si una pe noptiera.

M-am indreptat spre dulap, cautand ceva haine. L-am deschis usor si am observat rochii destul de frumoase, in  culori pastelate, iar in  spate o camasa de noapte alba, pe care am si imbracat-o. Am inchis dulapul la loc, apoi am stins lumanarile fiind invaluita de intunericul ce atingea fiecare lucru. M-am bagat in pat, invelindu-ma cu patura groasa si incercand sa adorm, dar nu reuseam. Imi era pur si simplu frica sa dorm, crezand ca va venii si ma va ucide.