Asasini

Începutul

   Era o seară noroasă şi umedă în Isidur. Toată lumea era la posturi, se făcea verificarea armelor, în cazul nostru, al pumnalelor. Profetul nostru, tânărul Gabriel, abia a ajuns la conducere. E un băiat simpatic, cu părul creţ şi şaten, cu ochii albaştri cu mici firicele verzi şi are pistrui.

  

   Dacă stai să te uiţi la el, ai spune că are doar cinsprezece ani, dar după ce îi auzi vocea şi îi asculţi vorbele, cât e de înţelept şi grijuliu, ajungi la concluzia că, nu e doar un puştan, ci un om în toată firea, de douăzeci şi opt de ani. Nu pare a fi o vârstă înaintată, dar aici, în Isidur este.

 

   În curând trebuie să ne părăsim posturile şi să participăm la ritualul de purificare şi iniţiere al lui Andy, ucenicul lui Gabriel. Însfârşit a împlinit optsprezece ani, acum poate să intre pe tărâmul nostru ascuns de ochii oamenilor, Isidur.

   După prima parte a ritualului, în care profetul va împărtaşi toate reuşitele ucenicului său, va urma un cântec specific cuţitarilor, însoţit de linele acorduri ale unei chitare, harpe, ale unui pian şi ritmul tobelor. După toate astea tânărul ucenic va porni într-o călătorie de maxim trei zile în care trebuie să găsească cristalul vieţii care îi oferă viaţa veşnică. Dacă nu reuşeşte, înseamnă că antrenamentele au fost în zadar, şi nu va fi în stare să se apere pe el şi pe cei dragi, deci va fi exilat.

   Sper că într-o zi şi fiica mea , Rebeka, va reuşi să treacă de ritual. Defapt, sper că va ajunge un elf respectat şi un asasin de excepţie, şi poate chiar ucenica profetului.

   -Tessa! Nu mai sta să visezi, începe ritualul! îmi atrase atenţia Gabriel care era cel mai mândru dintre toţi astăzi, nici nu pot să îmi imaginez cât de fericit va fi în momentul în care Andy va termina cu ritualul.

  -Vin acum! l-am asigurat, apoi i-am zâmbit. Îmi este foarte drag, şi este un conducător de excepţie, mi-aş da oricând viaţa pentru al apăra.

 Mi-am pus echipamentul şi armele la intrarea în templu, apoi am făcut câte o plecăciune respectuasă în faţa fiecărei statui a bravilor noştri conducători căzuţi la datorie. Cu cât ai fost mai respectat, cu atât statuia va fi mai impresionantă, iar pumnalul pe care îl ţii în mână va fi mai strălucitor.

   Ne-am adunat cu toţii şi am format un cerc, în mijlocul căruia era Gabriel. S-a făcut linişte, ne-am primit cu toţii lumănările, iar ritualul a început.

   Gabriel a înşiruit o listă lungă şi impresionantă cu reuşitele ucenicului său, apoi s-a cântat şi după un moment de linişte în care toţi îl binecuvântam pe Andy în gânduri, ritualul a luat sfârşit iar ucenicul a pornit în cea mai importantă călătorie a vieţii lui.

   După câteva ore am ieşit cu toţii din templu.

  -Tessa! strigă cineva din spatele meu, m-am întors şi am dat de Fares, un tânăr cuţitar care a ajuns în Isidur anul trecut. E puternic şi lista lui de reuşite a fost cea mai impresionantă de aici, înainte de a împlini optsprezece ani obişnuia să mai treacă pe la mine împreună cu maestrul său, dar din nefericire, acesta a decedat.

   -Bună, Fares, Ce mai faci? l-am întrebat după ce mi-am luat echipamentul înapoi. am început să îmi pun armele la locurile lor, şi am observat că nu aveam lama neagră la mine.

   -Destul de bine, mă întrebam ce mai face Rebeka.

   -E bine, stă acasă, nu îi place când plec şi o las singură...

   -În câţiva ani o să îi placă, spuse el cu un zâmbet ştrengar pe faţă. Câţi ani are mai exact?

   -Şase, peste o lună face şapte, am spus cu mândrie, majoritatea elfilor nu sunt în stare să îşi crească copii până la cinci ani, deoarece au multă treabă pe tărâm, deşi e o minciună, eu mereu am timp să stau şi cu Rebeka şi să îmi fac îndatoririle.

   -Şase? Şi e aşa de înaltă? spuse mirat Fares.

   -Da, o să fie un cuţitar de excepţie...

   Alarmele au început să sune brusc, cei mai tineri, printre care şi Fares, au fost duşi în templu şi baricadaţi şi numai în cazul se întâmpla ceva cu adevărat groaznic şi pierdeam mulţi de ai noştri îi eliberam. Cei cu experienţă, printre care şi eu, am pornit în faţă la locul atacat. Rareori se întâmplă să fim atacaţi, dar niciodată nu am fost atacaţi de un număr atât de mare de umbre şi rebeli, formau o armată în toată regula! Iar în fruntea lor era Eve Black, o fată slăbănoagă cu privirea pierdută şi cu ochii negri. A fost exilată din Isidur deoarece a încercat să îl ucidă pe Gabriel ca să ajungă ea conducătoare. În schimb a ajuns conducătoarea umbrelor şi a rebelilor şi tot odată, inamicul nostru.

   Toată lumea  era pe poziţii, încordaţi şi cu pumnalele pregătite. Eu eram în preajma lui Gabriel, alcătuiam garda lui de corp, la fel ca mulţi alţi cuţitari înzestraţi.

   Lupta a început repede, eu personal credeam că Eve va spune un discurs cum că a fost o greşeală că am exilat-o ţi chestii din astea, dar se pare că nu prea are chef de vorbă. Se apropria repede de Gabriel, iar oricine încerca să îi taie calea cădea secerat, nu avea pic de milă. M-am hotărât să îi ies şi eu în cale şi să o atac, şi chiar am reuşit. Eu eram mult mai antrenată decât ea şi aveam parte şi de ajutor.

   Gabriel a reuşit să formeze un blocaj la marginea câmpului de luptă aşa că nu mai aveau cum să apară şi alte umbre.

   Din nefericire a avut un moment de neatenţie iar Eve i-a înfipt un cuţit în spate, iar el a căzut în genunchi. Multă lume a început să ţipe, alţi s-au înverşunat mai tare, iar eu m-am apropriat de corpul muribund al lui Gabriel. Nu a fost deloc o mişcare inteligentă, am fost doborâtă şi cineva mi-a înfipt un pumnal aproape de inimă, dacă nu direct în inimă... 

   Lumea a început să se întunece, am închis ochii iar după ce i-am deschis eram într-un alt loc... Eram în templu, nu se mai auzeau sunetele luptei, iar cineva se uita la mine cu chip chinuit.. Era Andy.

   -Să ai grijă de Rebeka, noule Profet!

   După ce m-am chinuit să spun aceste cuvinte cât de clar era posibil, sunetele au dispărut, respiraţia mi s-a orpit, inima distrusă şi măcelarită s-a orpit de tot, iar eu m-am stins. Ultimul meu gând fiind: cum se va descurca Rebeka fără mine?