Asasini

Capitolul 23

    Pe când am ajuns în ţinutul cuţitarilor eram aproape de terminarea celei de a treia zi. Abia mai aveam câţiva stropi de energie şi îmi nevea să mă târăsc pe jos. Andy şi Fares stăteau la intrare şi mă aşteptau, iar când am ajuns în faţa lor au început să vină spre mine. Eram plină de sânge şi mă durea tot corpul, precis arătam groaznic, poate mai groaznic decât mă simţeam. Fares a fugit să cheme ajutoare, iar când Andy a ajuns la mine mi-a dat o îmbrăţişare lungă. Credeam că mă va linişti, dar nu era aşa, tocmai am măcelărit o grămadă de elfi şi mi-am ucis doi foşti aliaţi... printre care unul la care am ţinut mult.

   -Uite un suvenir! i-am înmânat capul lui Eve, apoi m-am aruncat la pământ, într-un final oboseala a câştigat.

   -Ce nai... Asta-i Eve? Da' ai terminat mai repede şi te-ai plictisit? întrebă confuz Andy.

   -A avut loc o ambuscadă, Eve a golit peştera de cristale şi m-a aşteptat afară cu o armată dată naibi de rebeli şi umbre.

   -Şi eşti vie?

   -Nu, sunt o fantomă, acum o să trec prin tine! 

   M-am ridicat, am mers şi m-am lovit de el. Apoi am avut o tentativă de râs dar durerea m-a făcut să tac.

   -Dar... Beka, nu ai cristal? Ştii ce înseamnă asta.. tot entuziasmul lui Andy dispăru...

   -După ce că v-am scăpat de cotoroanţa asta mă mai exilaţi?

   -Nu ştiu, trebuie să mă consult cu restul.. ce ai de ţii aşa de strâns în pumn?

   Fares m-a întins pe o targă, iar eu m-am uitat atentă la pumnul meu, nici nu am realizat că îl ţinusem atât de tare, aproape că mi-am sfâşiat piliea cu ce e acolo, dar îmi era frică să îl deschid, Ace mi-l dăduse, nu avea să fie nimic rău, dar totuşi, simţeam de parcă al avea emoţii... după ce m-am înduplecat să deschid pumnul am rămas şocată.. acolo era cristalul lui Ace.

   -La naiba! am exclamat.

   Nu, nu e bine, nu trebuia să îmi dea mie cristalul, acum poate că nu îl voi mai revedea! Nu vreau să încep ziua de mâine ştiind că nu îl voi mai vedea.. mai ales că acum toţi cei care m-ar fi putut distra de la asta sunt morţi. Meredith e moarta, Eve e moartă şi şi Lucian e mort!

   Când Andy a văzut cristalul a ordonat ca eu să fiu gata cât de repede, va urma o ceremonie care va încheia Iniţierea, dar eu nu vreau! Vreau să stau în braţele lui Ace şi să plâng.

   M-au îmbrăcat într-un nou costum de luptă, iar părul mi l-au lăsat liber şi mi l-au pieptănat până la refuz apoi mi-au lustruit pumnalul pe care încă mă mir că îl am. Credeam că pe ăsta l-am aruncat în momentul în care am folosit arcul.. şi nici arcul nu îl mai am, deşi una dintre săgeţi încă era la mine.

   Când am ajuns din nou în faţa mulţimi Andy mi-a luat cristalul din mână, mai era puţin şi apunea soarele, dar de data asta nu aşteptam cu nerăbdare acest moment, Ace nu va apărea, sunt convinsă de asta.. iar fără Ace nu are rost nimic, sunt singură şi pierdută, nu am pe nimeni.. Doar pe Andy, Fares şi Jake, dar ei nu se compară, ei sunt altceva, dacă nu aş fi rămas fără familie nu aş fi ajuns ucenica lui Andy...

   Ritualul începu-se de mult, dar nu eram atentă chiar de loc, doar la final când mi-am primit cristalul, Andy mi l-a pus la gât, iar apoi am simţit un şoc în tot corpul, am redevenit cum eram eu defapt. În faţa mea era din nou acea chestie în care mi-am văzut reflexie, şi de data asta mi-a plăcut ce văd. Eram din nou brunetă cu ochii normali. Urechile îmi redeveniseră din nou rotunde şi micuţe, eram din nou perfectă aşa cum îmi place mie.