Asasini

Capitolul 9

   Lucian se uita derutat la mine... Probabil nu ar fi trebuit să îl sărut... Mai bine îl lăsam să spună ce are de spus. M-am dus până la mine în cameră să mă schimb. Am luat un tricou larg şi nişte blugi negri. Mi-am uscat rapid părul de data asta încălcându-mi principiile şi folosind un uscător.

   M-am întors la parter unde l-am găsit pe Lucian uitându-se în gol... Ce e atât de rău? Nu înţeleg...

   -Dacă află Baldovin unde sunt, o să mor.. şopti el când m-a văzut în încăpere.

   -Nu e atât de rău.. Nu văd de ce ţi-ar fi atât de frică..

   -Nu înţelegi, dar o vei face... Atunci când vei intra în Isidur. Când ajungi însfârşit acolo realizezi ce e bine şi ce nu e bine să faci, mai ales dacă esti succesor la conducerea unei origini de elfi.

   -Dar, până atunci mai este mult.

   -Pentru tine, eu deja am ajuns acolo.

   S-a ridicat, a inspirat apoi s-a îndreptat spre ieşire.

   Atunci a intrat Andy...

   A luat poziţie defensivă, şi-a scos lama neagră şi a îndreptat-o spre Lucian.

   -Cine eşti şi ce cauţi aici? întrebă răstit Andy.

   -Sunt Lucian, am venit să o vizitez pe Rebeka...

   Proastă mişcare! Mai bine îi zicea că e, nu ştiu, poştaşul sau electricianul! Mai bine minţea!

   -Hmmm, sper că eşti conştient că acesta este teritoriul cuţitarilor, spadasinule. Lui Baldovon nu i-ar plăcea să audă că intri singur în buclucuri şi îmi atragi şi ucenica.

   -Eu nu am făcut nimic! exclamă Lucian iar la următorul pas al lui Andy şi-a scos sabia din teacă.

   Am privit în jur şi am început să îmi caut şi eu pumnalul, dar normal, iar se juca de-a ascunsa.

   Momentan Lucian şi Andy se priveau ameninţător unul pe altul, fiecare în poziţia specifică armei. Andy avea două pumnalul, pe unul îl ţinea la spate iar pe celălalt în dreptul pieptului. Lucian îşi ţinea spada cu ambele mâini, înclinată spre Andy. Amândoi aveau lame negre.

   Primul atac a fost din partea lui Andy, dar Lucian S-a ferit şi a parat fără nicio problemă.

   Majoritatea atacurilor au fost din partea lui Andy, Lucian a atacat numa odată, iar atunci a reuşit să îi arunce unul dintre pumnalele lui Andy.

   Dar Andy are mai mulţi ani experienţă în lupta, deci se poate descurcă şi cu o singură armă. Ba chiar l-a dezarmat pe Lucian.

   Înainte că lama lui Andy să îl rănească pe Lucian m-am băgat între cei doi. Şi nu a fost o mişcare prea inteligentă. Lama neagră a pumnalul lui Andy mi-a străpuns umărul. Nu departe de inima.

   -La naiba! exclamă Andy.

   -Nu!! strigă Lucian.

   Andy şi-ar scos lama din mine. Eu nu mă mişcăm, nu scoteam nici un sunet, doar priveam.

   -Beka! îmi strigă Lucian numele apoi m-am scuturat uşor de celălalt umăr.

   -Nu o să îţi răspundă... Lama aceea avea venin. Trebuie să o ducem de urgenţă în Isidur, altfel va muri...

   Un ţipăt sugrumat îi scăpă lui Lucian, apoi ochii i s-au făcut mari şi a încuviinţat din cap.

   Mi-au pansat rană rapid şi superficial apoi Andy m-am ridicat.

   Trebuie să ajungem repede la portarul spre Isidur...

   Mi-am privit mâna, venele îmi deveneau negre şi proeminente, iar o durere de cap oribilă se instala încet, urechile îmi ţiuiau, iar rană îmi pulsa. Am început să transpir şi să îmi fie frig...

   -Rezistă, Beka! Nu mai e mult... spuse Lucian care fugea umăr la umăr cu Andy.

   Intrarea în Isidur se face prin podeaua unui magazin de cartier abandonat în care se poate intra numai cu ajutorul cristalului.

   Lucian l-a introdus pe al lui în locul în care odinioară se introducea cheia, apoi am intrat.

   Andy m-a pus pe jos apoi a folosit nişte praf magic că să facă un cerc în jurul meu.

   Am început să am o tuse violentă şi să tresar de fiecare dată când înghiţeam.

   -Rebeka Nightshade! Ai permisiuni de a intră în Isidur! strigă Andy, apoi m-a luat din nou în braţe şi a păşit prin portarul care tocmai s-a deschis, iar Lucian era imediat în spatele nostru.

   Isidur e mai mult un desert cu multe oaze. Zona în care am ajuns noi era părăsită, un punct comun între taberele tuturor elfilor. Andy a început să alerge, ceea ce îmi provoca disconfort şi durere. Dacă aş fi putut aş fi ţipat că din gura de şarpe.

   Pe când am ajuns în tabăra cuţitarilor, Lucian a fost oprit la graniţă iar Andy a avut drum liber până intr-un fel de cabană dărăpănată. Respiraţia a devenit o adevărată provocare iar ţinutul ochilor deschişi părea cel mai greu sport. Trebuie să raman cu ochii deschişi...

   Am fost întinsă pe o suprafaţă netedă şi rece, apoi mi să băgat în gura o tonă de alcool pentru a mă "anestezia".

   Pansamentul făcut de Lucian şi Andy a fost îndepărtat, apoi mi-au fost injectate tot felul de substanţe în umăr şi mi s-au dat să miros tot felul de ierburi care fumegau.

   În ciuda tratamentului ciudat, veninul a fost îndepărtat în mai puţin de două minute, apoi am fost lăsată să mă vindec singura. Noroc că am putut să o fac repede. Am stat întinsă până mi-am revenit complet apoi m-am ridicat şi am păşit încet spre uşă.

   Afară apunea soarele, iar cerul părea nesfârşit şi luna se vedea imensă.

   -Rebeka! mă strigă cineva.

   M-am întors să văd cine e, şi i-am văzut pe Fares, Jake şi Andy adunaţi în jurul unei nici măsuţe pe care era o mască. Era neagră şi acoperea doar ochii. Nasul era mai mare şi avea două coarne.

   -Trebuie să porţi asta, nu eşti iniţiată şi aşa spune regulă, spuse Andy.

   Fares a luat mască iar Jake m-a imobilizat. Nu cred că m-aş fi împotrivit dar siguranţă înainte de toate.

  -Aşa! exclamă Andy după ce Fares termină treabă.

   Jake mi-a dat drumul, iar majoritatea privirilor s-au întors spre mine. Aveam echipamentul de lupta pe mine, părul desprins şi lung îmi ajungea până la coate, iar masca îmi acoperea trăsăturile.

   -Mâine te vom duce acasă, dar până atunci trebuie să stai în templu, îmi spuse Andy la ureche. Apropo, ceea ce ai făcut a fost nesăbuit şi prostesc, dar o să discutăm despre asta altădată.

   Templul pe dinafară arăta că o clădire normală, dar pe dinăuntru era impresionant.

   Erau multe statui, una mai ceva că cealaltă, fiecare avea o plăcută cu nume şi dată nasteri, dată iniţieri şi moartea.

   Pe o parte erau statuile foştilor profeţi, iar pe cealaltă erau elfi căzuţi la datorie într-un mod onorabil.

   Ultima mi-a atras atenţia în mod special, cea a Tessei Nightshade... mama mea.

   Nu o fi acesta un mormânt, dar e mai bun decât nimic.

   Statuia o arată în echipamentul de luptă cu pumnalul în mâna şi în poziţie defensivă, părea una dintre cele mai impresionante statui de acolo... Fiecare detaliu era sculptat cu grijă, până şi ochii, buzele, degetele... expresia feţei... era serioasă şi gata să moară pentru neamul ei...

   M-am aşezat lângă statuie şi am început să îmi deruleze în minte amintirile cu mama... dar nu a durat prea mult, nu sunt multe..

   Fără să vreau, după ce am terminat am trecut la momentele dintre mine şi Lucian... am zâmbit uşor apoi am adormit.