Asasini

Capitolul 20

   Stăteam legată la ochi şi încercam să îmi dezleg mâinile. Nu ştiu ce e mai ciudat, că ei m-au îmbrăcat sau că tot ei m-au dezbrăcat.. Mai bine nu veneam aici, mai bine fugeam de tot.. dar atunci aş fi devenit un rebel, iar rebeli sunt de partea lui Eve Black, iar eu i-am desfigurat faţa lui Eve..

   Urmează să fiu Iniţiată, iar până acum regret asta. Ritualul va fi scurt pentru mine, cel puţin aşa mi-a spus Fares, îmi este oarecum frică, dar cu siguranţă voi reuşi să găsesc acel cristal, apoi voi fi din nou normală! Adică fără păr blond, fără ochi exagerat de mari şi fără urechi ascuţite! După ce o să se termine toate astea o să dispar pentru câteva zile, o să văd dacă apare Ace, iar apoi mă voi îmbăta.. dar înainte mă voi despărţi de Lucian... Dacă e adevărat tot ce a spus Ace, atunci ar face bine să fugă în munţi. 

   -Beka, acum te ducem la Templu, când lumănările vor fi aprinse atunci va începe ritualul, te voi dezlega şi va trebui să stai dreaptă, înţeles? spuse autoritar Andy. 

   Nu ştiu de ce se aşteaptă să fac o scenă sau să mă dau în spectacol.. Dar, sincer, şi eu m-aş aştetpa la asta din partea mea. Având în vedere că până acum nu am făcut mare lucru corect. Sau, am făcut corect, dar m-am răzvrătit.

   -O să fiu cuminte, domnule Old School! am spus ca un soldat apoi l-am salutat milităreşte.

   -Nu te mai prosti! E ceva serios, chiar foarte serios! De asta depinde viitorul tău alături de mine ca ucenic şi viitor Profet!

   -Bine, bine, bine, glumeam!

  -Nu e timp de glume, haide!

   M-a condus spre Templu, nici nu ştiu când am ajuns în Isidur, dar nu-i stres, de ce să nu trăiesc cu puţin mister? Dar, cred că e destul de supărat Andy pe mine.. m-a condus într-un perete şi a fost intenţionat! Cu cât mergeam mai mult cu atât îmi era mai frică de el şi de ce vă face, dar apoi dintr-o dată s-a oprit şi am fost dezlegată la ochi.

   În jurul meu cred că erau în jur de o sută de persoane care mă priveau prin măşti.. toţi îmbrăcaţi în negru şi ţinând o lumănare în mână. Andy a început cu ritualul, dar eu nu auzeam nimic, examinam fiecare persoană în parte şi căutam persoane cunoscute, căutam pe cineva în special, dar ar fi fost un miracol dacă ar fi apărut.. îmi doream atât de mult ca în acel moment mama să fie cu mine, mereu şi-a dorit să mă vadă iniţiată, mă enervează că ea nu e aici, nimeni nu e aici, nu am pe nimeni, nici măcar Ace nu a apărut... Lucian nici atât.

   -Se va citi lista de reuşite! anunţă Fares după ce cântecul tradiţional s-a terminat.

   Muzica s-a oprit, toată lumea şi-a dat jos măştile apoi au ridicat lumănările deasupra capului. Fiecare flacără devenind astfel mai strălucitoare şi mai proeminentă. Vocea lui Andy era joasă şi profundă, dar parcă uşor tremurată din cauza emoţiilor, citea lista care deşi nu era foarte lungă avea nişte lucruri impresionante în ea.

   -Absolvirea primei şcoli de luptă la vârsta de opt ani, a învăţat să folosească o spadă la perfecţie la vârsta de nouă ani, iar la vârsta de zece ani trăgea cu arcul perfect fără să ţintească, a învăţat să folosească lama neagră şi praful magic tot la zece ani şi a câştigat prima luptă serioasă la unsprezece. La vârsta de doisprezece ani a avut prima confruntare cu un rebel şi a ieşit victorioasă şi fără răni. La vârsta de şaisprezece ani a bătut prima Umbră fără să fie rănită grav. Tot la această vârstă a ajuns în Închisoarea Umbrelo şi deşi noi am pornit în căutarea ei nu a fost găsită, ea se lupta cu însuşi Eve Black căreia i-a cauzat răni serioase apoi a evadat singură. Acum, ca cel mai tânăr elf care a intrat în Isidur pentru Iniţiere, eu, Profetul actual, îţi acord trei zile la dispoziţie să porneşti în această călătorie şi să găseşti cristalul eternităţi, dacă nu vei reuşi vei fi exilată. Mult succes!

   În faţa mea cercul s-a destrămat şi s-a făcut un culoar perfect pentru trecerea mea. Am stat pe loc câteva momente fără să mă pot mişca. Eram oarecum speriată, dar am început să înaintez, apoi am trecut pe lângă ceva în care mi-am putut vedea reflexia.. Părul blond îmi era prins şi aveam o coroană pe cap, urechile ascuţite îmi ieşeau în evidenţă ţi aveam nişte cercei, iar echipamentul de luptă îmi scotea toate formele în evidenţă, lama din teacă era singura armă pe care o aveam, iar la intrare trebuia să aleg între un arc, o săgeată şi o sabie.  Sabia părea să fie cea mai bună alegere, dar nu aveam niciun loc unde să o pun, aşa că am ajuns să iau arcul fără săgeţi... Când am trecut şi de această parte toată lumea s-a întors cu spatele, iar eu am început să fug.

   Ştiam oarecum care e drumul, dar în această călătorie trebuia să mă bazez mai mult pe instinct, ceea ce chiar îmi era de folos. Nu mă aşteptam să reuşesc să mă iau după mine... ce ciudat poate să sune asta, mă simt ca o narcisistă acum.

   Nu întâmpinam nici un obstacol, dar asta era doar prima zi, deşi Andy s-a întors doar după o zi, aşa că şi eu pot. Am continuat să fug.

   -De ce ai ales tocmai arcul?! m-am întors rapid să văd cine e, între timp mi-am scos pumnalul din teacă şi am luat poziţie defensivă şi eram pregătită să eschivez o lovitură surpriză, dar acolo nu era un inamic.

   -Nu am avut loc pentru sabie! am spus apoi m-am apropiat de el.

   -Puteai luat săgeată, îţi era mai de folos decât un arc, părea a fi supărat, dar s-a apropiat şi el de mine, era Ace, în lumina soarelui..

   -Cum de poţi să apari acum?! l-am întrebat şi am verificat cerul. 

   Mai era puţin şi apunea soarele, dar asta tot nu explica de ce el poate sta materializat lângă mine.

   -Am fost toată ziua lângă tine, bine, mai puţin atunci când au venit fetele alea să te îmbrace..

   -Deci nişte fete au făcut asta?! am exclamat uşurată.

   -Da... Acum eşti destul de aproape de Închisoarea Umbrelor încât să pot să absorb energie. Dar, ai grijă, eu nu o să te ajut cu nimic, e treaba ta, eu îţi ţin companie.

   Mi-a zâmbit apoi mi-a făcut cu ochiul, iar eu am profitat încă puţin de timpul nostru şi l-am îmbrăţişat din nou. Bănuiam că trebuie să trag puţin de timp până apune soarele, să fim în preajma Închisori Umbrelor ca el să poată sta cu mine, nu am fugit de data asta, pur şi simplu mergeam.

   -Măcar mă îndrept în direcţia corecta?

   -Da. Deşi ai făcut un ocol care te va costa la întoarcere. Dacă continui să mergi aşa îţi va lua trei zile sau mai mult. Ai face bine să fugi.

   L-am privit şi am luat-o la întrecere. Fugea mai repede ca mine, dar încetinea intenţionat.

   Când eram aproape de Închisoarea Umbrelor am mers din nou normal, Ace îmi tot spunea că dacă ei mă văd cu el o să creadă că sunt una de a lor.. apoi i-am spus că asta e imposibil.

   -Taci odată! Ştiu ce fac! spuse el apoi a continuat să meargă din ce în ce mai repede, soarele mai avea puţin şi dispărea de pe cer, ne încadram bine, dar mie îmi era frică de rebeli şi de Umbre, dar mai ale de Eve..

   -Ba nu nu ştii ce faci!

   M-a privit cu nişte ochi ucigători apoi mi-am închis gura, mi-am înfipt privirea în pământ şi am continuat să merg, soarele era tot mai jos, mai era atât de puţin, dar când într-un final a dispărut o lumina albă a apărut pentru o secundă şi m-a orbit, iar după m-am trezit înconjurată de Umbre şi rebeli.

   -Rahat.