Asasini

Capitolul 4

   Orele au trecut greu, foarte greu. Mai ales ultima. Mereu în fiecare oră sau pauză fetele vorbesc despre noul băiat, dar nu îi spune nimeni numele! El nu făcea mai nimic, stătea, se juca pe telefon şi vorbea cu colegul de bancă despre profesori şi orele care urmează.

   După ce s-au terminat orele l-am urmărit până mai departe de şcoală apoi m-am apropriat de el.

   -Bună! am spus eu cu cel mai prietenos ton posibil şi i-am zâmbit.

  -Bună! a spus el cu o voce catifelată, nu foarte groasă, dar joasă, melodioasă care îmi mângâia urechile...

   -Eu sunt Rebeka, dar mi se spune Beka, am spus şi i-am întins mâna.

   -Eu sunt Lucian, a spus apoi mi-a prins mâna. 

   Avea forţă în mână, dar îi era fină şi caldă...

   -Încântat, a spus el şi şi-a luat mâna din a mea.

   -La fel. Şi ce părere ai despre şcoala noastră?

   -E destul de mişto, dar profesori sunt mai duri decât mă obşnuisem...

   -Aşa e la început... Mişto lanţ! am excalamat ca să văd cum reacţionează.

   -Ăăă, mda, l-am primit acum un an, se spune că îţi aduce viaţă veşnică.

   -Unde ai auzit asta?

   -Aşa mi-a spus cel care mi l-a dat.

   -Aha...

   Deci clar e elf.. rămâne de văzut dacă ştie că şi eu sunt unul.

   -Şi ce faci în timpul liber? l-am întrebat când am văzut că el nu deschide nici un subiect.

   -Ştii tu, chestii normale, ies cu prieteni, mă joc pe calculator, ca toată lumea.

   -Tragi la ţintă?

   -Nu.. De ce?

   -Fac conversaţie.

   -Aha... Eu ar cam trebui să plec, avem multe teme pe mâine, spuse Lucian stânjenit.

   -Nu şi dacă ai un tocilar care îţi face temele.

   -Norocoaso.

   Spuse asta apoi plecă, apoi m-am simţit ciudat, ca şi cum mi s-ar fi format un gol în mine... dar, de ce?

   Lucian.. e un nume frumos... la fel ca el, şi el e frumos...

   Acasă era dezastru. Fares se trezise, dar nu plecase, în schimb l-a adus şi pe Jake.

   Jake e un elf corcit, sau impur, dar lui îi place cum sună corcit. Are părul brunet natural - al meu e vopsit - ochii căprui, pielea uşor bronzată, e înalt şi musculos.

   Se pare că cei doi se certau pentru ultima bucată de pizza, aşa că m-am dus şi am luat-o eu, astfel uşurându-le treaba.

   -Hei!! străgară cei doi.

   -Când doi se bat, al treilea câştigă!

   -Du-te naibi! spuse Jake.

   -Cum a fost la şcoală? întrebă Fares.  

   Aşa sunt ei, prieteni la cataramă, când unul e nepoliticos, celălalt rusc îşi aduce aminte că e bine crescut şi devine elegant.

   -Avem un elev nou, şi cred că e spadasin..

   -Ce? întrebă Fares.

   -Glumeşti, nu? spuse Jake.

   -Nu.. Nu glumesc... De ce?

   -Pentru că nu toţi spadasini agrează cuţitari. Spune cine e şi cum arată, spuse Fares.

   -Îl cheamă Lucian şi e înalt cu părul negru moale... cu ochii negri, adânci... pielea albă...

   -Beka!! Nu mai visa! spuse Jake.

   -Eu nu îl cunosc... spuse Fares meditativ.

   -Poate e nou venit, oricum, lasă-l în pace, probabil are o misiune, spuse Jake.

   -Dar...

  -Nici un dar! spuse Fares serios. Dacă află Andy că umblii cu un spadasin o să te omoare în chinuri!

   -De ce?! E doar un coleg de clasa, ce mare lucru?

   -Nu ştiu, dar nu e bine, suntem de rase diferite, spuse Jake.

   -Rasistule! am strigat la el.

   Am luat o sticlă mare de bere şi una de vin şi am plecat la mine în cameră. La naiba cu regulile astea stupide! Ce se poate întâmpla dacă vorbesc cu el?

   De ce mă gândesc iar la el? E un străin iar tot ce ştiu despre el e că îl cheamă Lucian şi e posibil să fie spadasin. Poate nici măcar nu e elf. Poate e doar un om care a primit un cristal de la un elf care s-a plictisit de viaţă. Trebuie să mi-l scot din minte. Trebuie să scap de el.. mă face să nu fiu atentă la treaba mea. Nu am timp să visez la Lucian, trebuie să mă concentrez la luptă, să ajung printre cei mai buni.. nu să dezleg misterul unui om.. Ce se întâmplă cu mine? De ce nu pot să mi-l scot din cap?!

  După două ore de întrebări stupide adresate mie însămi şi o sticlă de vin terminată, am coborât la parter să văd ce se întâmplă pe acolo.

  Grozav, acum gaşca e completă! A venit şi domnul Old School. Minunat! Mai bine nici nu se putea!

   -Bună Beka! spuse Andy vesel, dar bucurie s-a destrămat când a văzut sticla de vin goală din mâna mea.

   -E vina lui Fares! am spus repede iar apoi m-am dus în bucătărie să o pun deoparte.

   -Hei! exclamă Fares iar Jake începu să râdă. De ce dai vina pe mine?! Tu eşti aia care umblă cu un spadasin!

   -Hei! Nu-i frumos! am exclamat.

   -Ce ai spus? întrebă Andy derutat.

   -Hopa, hopa! spuse Jake care nu ami putea de râs. Fares îl lovi cu picioarul şi căzu de pe scaun.

   -Rebeka Nighshade! Cu cine zicea Fares că umbli?! tună vocea lui Andy.

   -Nu umblu cu nimeni! E un băiat nou la mine în clasă şi cred că e spadasin.. atât.

   -De ce crezi asta? întrebă Andy care devenise furios.

   -Am văzut că avea un cristal la gât...

   -Şi de ce crezi că e spadasin şi nu cuţitar?

   -Nu ştiu.. i-am simţit prezenţa altfel faţă de a voastră...

   -Stai! I-ai simţit prezenţa? întrebă mirat Fares.

   -Eu cred că e îndragostită, spuse Jake.

   -Cine? Beka? Ea nu a fost îndragostită niciodată, spuse Andy.

   -Toate au un început, spuse Jake. 

   -Terminaţi! am strigat tare. Nu sunt îndrăgostită, nu am fost, şi nici nu voi fi! am spus furioasă.

   De ce trebuie să tragă astfel de concluzii? Nu e corect! Mă simt ciudat acum.

   Ei au continuat să dezbată problema legată de dragostea mea, iar eu m-am dus în pod şi mi-am pus căştile în urechi.