Asasini

Capitolul 13

   De ce doare atât de tare când te gândeşti la o persoană dragă care e departe de tine?

   Îmi puneam această întrebare de ore întregi. Am reuşit să evit somnul, dar ochii mă usturau şi îmi venea să plâng des.

   Mă simt de parcă ar fi trecut o veşnicie de când sunt aici... O veşnicie fără somn, mâncare sau apă.

   Rănile mi s-au vindecat, mi-au rămas doar puţine urme care vor trece în mai puţin de o oră...

   De când m-am întors eu au mai fost luaţi alţi elfi şi se întorceau tot mai puţini. Unul dintre noi a murit nu de mult în celula alăturată din cauza foamei şi setei. Cadavrul lui e încă acolo, nimeni nu vine să îl ia... Cei din acea celula stau cât mai departe de el, au luat hainele care ar putea ţine de cald, au ţinut un moment de reculegere apoi s-au depărtat de cadavru.

   Parcă deja simt mirosul de moarte.

   Cearcănele îmi deveneau tot mai adânci, pleoapele tot mai grele.. somnul părea o binecuvântare, o modalitate bună de aşteptare.. dar era prea scump, visele sunt prea oribile... nu vreau să văd acele lucruri, nu vreau să îl văd pe Andy dezamăgit... nici pe Fares şi Jake... ei vor fi zdrobiţi...

   Dar nu numai ei ar suferi dacă nu m-ar salvă. Lucian ar fi distrus, odată cu inima mea.

   Oare el ştie unde sunt? Sau el crede că sunt încă în tabăra din Isidur a cuţitarilor şi mă refac... Oare a întrebat de mine? A încercat să mă vadă? Sau poate ştie şi încearcă să îl convingă pe Andy să mă salveze.. sau poate Andy deja vine şi Lucian se roagă de el să îl ia...

   Spadasini colaborând cu cuţitari pentru a salvă ucenica conducătorului cuţitarilor răpită de Umbre şi torturată în închisoarea acestora.

   Pare o nebunie totală, dar s-ar putea întâmplă... Sau nu. Spadasini sunt mult prea încăpăţînaţi.. dar nu la fel că arcaşi.

   Baldovin nu l-ar ajuta pe Andy să mă salveze, din motive atât personale cât şi de orgoliu faţă de origini.

   Când au apărut primi elfi războinici erau patru la număr: un arcaş, un cuţitar, un spadasin şi un mănuitor al biciului.

   Toţi patru au pornit spre locul unde se ascundeau Umbrele, pe atunci fiind foarte puţine.

   Isidur era împărtit doar în două părţi, cel al elfilor cu puteri magice şi cel al elfilor războinici şi Umbrele. Acum, Isidur e împărţit în mai multe, zona elfilor cu puteri magice a devenit tot mai mică, majoritatea s-au mutat în pădurile fermecate din lumea oamenilor, aici rămânând numai cei mai importanţi. Umbrele au acaparat mare parte din teritoriul Isidurului, iar elfi războinici au restul, bineînţeles, şi acesta împărţit în mai multe tabere, una pentru fiecare origine, iar între ele sunt elfi comnuni care ba sunt corciţi, ba şi-au renegat originea.

   Lupta a durat trei zile, mântuitorul biciului a murit primul, înainte de a începe lupta propriu zisă, Umbrele l-au înjunghiat în inima înainte să poată face cineva ceva, apoi, în aceeaşi zi a murit arcaşul. În a două zi a murit spadasinul, iar toată lumea a dat vină pe cuţitar, se spune că l-a trădat pe spadasin şi i-a retezat capul.

   În a treia zi, majoritatea Umbrelor erau moarte deja, dar încă erau prea multe pentru o singură persoană. Cuţitarul a dat tot ce a putut, dar apoi a avut o viziune... a scris-o pe abdomenul lui şi pe picioare cu ajutorul pumnalul, apoi a sărit la luptă şi si-a pierdut viaţa înjunghiat în cap. De atunci conducătorul nostru se numeşte Profet, deşi nimeni nu a înţeles vreodată ce e scris pe corpul lui...