Asasini

Capitolul 14

   M-am trezit într-o cameră necunoscută şi întunecată, am tresărit de frică, dar apoi m-am întors pe o parte şi am dat de Lucian care dormea dus lângă mine şi Andy care dormea pe jos alături de Fares.

   M-am ridicat în şezut şi m-am uitat la fiecare în parte zâmbind. Eram în siguranţă acum... în siguranţă şi împreună cu cei importanţi mie. Dar lipseşte Jake! Oare unde o fi?

   -Rebeka? întrebă somnoros Lucian după ce l-am dezvelit din greşeală în timp ce mă foiam că să văd ce e în jurul meu.

   Am dormit în acelaşi pat cu el... sub aceeaşi plapumă... 

   Am roşit apoi m-am întins pe pieptul lui, iar el m-a îmbrăţişat.

   Andy s-a trezit şi împreună cu Fares au plecat după ce s-au asigurat că sunt bine, dar nu fără priviri urâte legate de relaţia dintre mine şi Lucian.

   Am rămas doar noi doi. S-a trezit destul de greu apoi m-a privit drăgăstos.

   -Cum ai ajuns acolo? a întrebat în timp ce îmi mângâia părul.

   S-a ridicat în şezut apoi s-a rezumat de perete cu mine pe pieptul lui. M-a privit în ochi apoi am căutat în amintiri momentul în care am fost răpită.

   -Cineva m-a lovit în cap...

   A respirat adânc apoi m-a strâns puternic în braţe. Ne-am sărutat lung şi cu dor apoi am ieşit din încăpere.

   Cred că ne aflăm în casa lui.. Nu mai eram în Isidur, dar nici la mine acasă nu eram.

   Am căutat baia apoi am făcut un dus cu apă caldă ca să mă relaxez, m-am întors în camera unde am dormit şi am căutat în dulap după ceva haine. Am găsit un tricou care îmi este larg, negru, are o sabie însîngerată înconjurată de spini şi un mic trandafir la mânerul sabiei.

   -Te-ai făcut comodă? a întrebat Lucian după ce m-am îmbrăcat.

   -De când esti acolo?!

   -De destul timp.

   S-a apropiat de mine şi m-a aruncat în pat, apoi s-a urcat deasupra şi a început să mă sărute repede şi apucat. Mâinile îi devenită curajoase şi se aventurau în zona pieptului.

   -Prea mult! am spus în momentul în care s-a pus complet deasupra mea iar mâinile i se strecurau pe sub tricoul meu.

   -Scuze.. m-a cam luat valul...

   A roşit şi s-a pus lângă mine. Ne-am ţinut de mâna şi ne-am privit.

   -Andy mi-a spus să am grijă să nu ne prindă Jake sau Baldovin... sau chiar şi Fares.. ei nu vor fi la fel de înţelegători cu noi... El ne lasă doar pentru că eu am salvat mulţi cutitari şi era să fiu omorât când am ajuns la ultima celulă. A mai spus şi să avem grijă să nu ne prindă conducătorul arcasilor pentru că va folosi asta împotriva noastră..

   -Multe de luat în seama...

   -Tu unde ai fost? Te-am căutat peste tot, în fiecare celulă.. am verificat chiar şi cadavrele de pe jos... nu erai nicăieri! Iar apoi ai apărut în spatele nostru, plină de răni şi vânatăi....

   -Ăăă.. am reuşit să scap doar că unul dintre rebeli a încercat să mă lase inconştientă iar; m-am prefăcut ca să văd unde mă duce şi am ajuns la Eve Black... M-am luptat puţin cu ea şi i-am lăsat o urmă care nu cred că îi vă trece fără să lase cicatrice... pe faţă.

   -Dacă are cristal îi vă trece, a spus Lucian parcă unui copil mic care e învăţăcel.

   -Cristalul nu are efect asupra ei.. 

   -Cum să nu aibă efect asupra ei?! întrebat Lucian confuz.

   S-a ridicat de pe pat şi a căutat ceva în dulap. Când a terminat a dat să se ridice dar a dat cu capul intr-unul din rafturile dulapul.

   -La naiba! a spus el şi si-a ciuruit părul lung până aproape de coate.

   -Ai grijă, am spus chicotind.

   -Nici măcar nu am găsit ce căutam! a urlat el la dulap.

   -Da' ce cauţi?

   Nu puteam să mă opresc din ras, Lucian se ţinea de cap şi se certă cu dulapul.

   -Tu te distrezi, dar eu sufăr aici! spuse el teatral apoi s-a aruncat în pat lângă mine.

   M-am prins de mâna apoi s-a apropiat şi m-a luat în braţe. I-am mângâiat părul şi am sărutat locul unde s-a lovit. A mârâit la mine apoi i-am muşcat buzele.

   -Ar trebui să te tunzi, în curând o să ai păr mai lung decât al meu şi lumea o să zică că tu eşti fata nu eu!

   S-a uitat la mine cu o privire ucigătoare apoi s-a aruncat peste mine şi a început să mă gâdile. Nu m-am lăsăt mai prejos, l-am gâdilat şi eu la rândul meu, doar că el e mai puternic... Am sfârşit sărutându-ne şi rostogolindu-ne până am picat din pat.

   -Mă bucur că te-ai întors.. a spus el în şoaptă. Aş mai vrea să stau, dar trebuie să plec în Isidur să îi dau raportul lui Baldovin... e furios pe mine, nu ar fi trebuit să merg în tabăra cuţitarilor fără permisiunea lui.

   -Totul va fi bine.

   L-am privit cum pleacă din încăpere şi mă aşteptam ca gândul să îmi zboare direct la el... dar mintea mea avea alte planuri.. astăzi nu era Lucian în meniu...

   În minte mi-a apărut părul foarte lung, alb, corpul slab şi lung, mâinile subţiri şi reci, faţa netedă şi perfectă, pleoapele roşii şi acei ochii argintii care plâng fără lacrimi după lumina soarelui... umbra din închisoarea Umbrelor... Cel care m-a ajutat să ies de acolo... elful mort.