Asasini

Capitolul 8

   Chiar s-a întâmplat ce cred eu că s-a întâmplat..?

   Eu.. şi Lucian.. chiar ne-am.. adică noi doi ne-am sărutat?! Şi a fost atât de perfect, totul a fost atât de perfect. Noi doi, împreună, cu buzele noastre războindu-se. Totul a fost atât de perfet... mai puţin ultima parte... Mâinile lui ţinându-mi mijlocul... mângâindu-mi părul... respiraţia lui caldă.. mirosul lui de scorţişoară...

   O doamne.. cum am ajuns..

   Andy o să mă omoare.

   Nu am mai stat în şcoală, şi aveam vaga bănuială că nici Lucian. Când s-a sunat de pauză am fugit în clasă, mi-am luat lucrurile şi am plecat acasă pe furiş prin spatele doamnelor de servici. Femeile alea mă urăsc, mereu când mă prind că vreau să fug de la şcoală mă duc la direcţiune sau îmi cer mită... Ce le-aş nenoroci uneori, păcat că nu am voie să îmi arăt armele.

   Acasă nu era nimeni, noroc pentru mine! Mi-am dus ghiozdanul în cameră apoi am început să ţopăi prin casă şi să mă învârt. Mi-am luat echipamentul de luptă, pumnalele şi am pornit spre locul unde ţin antrenamentele.

   Nu prea departe de locul în care locuiesc, şi e construit într-un loc secret, intrarea e o gură de canal.

   La început mi se întâmpla să nu nimersc canalul bun... şi nu era deloc plăcut.

   Cum am ajuns, m-am asigurat să nu fie în zonă nimeni care să fie prea curios, am deschis capacul de la canal, am intreat, apoi am închis capacul, nu e chiar atât de amuzant să te trezeşti cu un boschetar picat din tavan. S-a întâmplat doar odată, şi nu a fost vina mea.

   În sala de antrenamente nu era nimeni înafară de antrenori. Ce naiba? Eu ştiu sigur că azi am antrenament...

   -Bună! am spus după ce m-am apropriat de antrenorul Array şi de Jake.

   -Bună! spuse somnoros Jake.

   -Salut! spuse neatent Array care curăţa un pumnal cu lama groasă şi subţire.

   Array este cel mai dur antrenor de origine cuţitară, şi e antrenorul meu personal, totuşi e un bun partener de băutură, şi el nu mă toarnă lui Andy când mă prinde la bar... E înalt, cu părul destul de lung, blond şi are ochii albaştri.

   -Ai avut o noapte lungă? l-am întrebat puţin cam prea curioasă pe Jake.

   -Mda.. a fost un atac al Umbrelor în Isidir şi nu ştiu de ce îţi spun ţie toate astea aşa că o să plec înainte să mă manipulezi ca să îţi spun detalii. Pa!

   -Dar..

   -Beka, Jake a spus pa, deci o să plece oricum, nu mai trage de el, spuse Array.

   -Bine! am spus şi m-am bosumflat.

   -Du-te şi pregăteşte un sac de box şi o sabie, spuse Array.

   Jake a plecat, iar după ce a pus capacul la canal am mers spre sacul de box.

   Încăperea unde ţon antrenamentul e una încăpătoare. Pereţii sunt plini cu arme, într-o parte sunt banzi de alergat, greutăţi şi sacurile de box, un peret e plin de oglinzi. Culoarea pereţilor e albă - sau era, sau nici nu a fost - iar podeaua este dintr-un lemn care e greu de penetrat cu lama pumnalelor.

   -Stai, ai spus cumva sabie? am întrebat confuză.

   -Beka, trăim într-o perioadă complicată, trebuie să ne adaptăm cât de mult putem.

   -Aha. Te cred.

   -Bine. Te-am minţit. Am auzit despre aventurile tale cu spadasinul şi am vrut să văd cum reacţionezi. Semeni mult cu mama ta, amândouă încălcaţi regulile la greu de parcă aţi fi profesioniste, amândouă vă enervaţi superiori, amândouă vă îndragostiţi de persoana greşită. Dar totuşi, un spadasin? E prea de tot chiar şi pentru tine. De ce nu l-ai ales, nu ştiu, pe Fares. El ar avea o relaţie cu tine.

   -Ar fi prea ciudat, adică, e Fares, îl cunosc de o veşnicie. Şi mama era la fel?

   -Nici n-ai idee. Mereu la antrenamente auzeam cu urla la ea cineva. Cel mai rău lucru pe care l-a făcut, pe lângă că a lăsat garda jos şi a fost ucisă, a fost că s-a căsătorit în secret dar nimeni nu ştie cu cine...

   -Asta e ciudat... Oricum, pe tine de ce te interesează cu cine mă văd eu?

   -Plănuiesc să merg la bar diseară şi vreau să ştiu ce poveşti o să aud de la tine pe când o să te îmbeţi, asta dacă nu ai chef să faci altceva.

   -S-a întâmplat doar odată! Şi nu a foat cine ştie ce! A fost doar un sărut, iar eu eram prea beată.

   -Bine, te las să te scuzi, oricum eu ştiu adevărul, crezi că sunt un zeu al frumuseţii şi ai vrea să ma vezi dezbrăcat!

   -Mda... am spus eu meditativ.

   Sărutul lui nu se poate compara cu cel al lui Lucian... Array arată bine şi e deştept şi amuzant.. dar e diferit. Sărutul lui Array a fost scurt şi fără sentiment, pe când al lui Lucian a fost ceva cu totul extraordinar.

   -Beka? Mai trăieşti? Sper că nu ai de gând să faci combuatie spontană, şi deşi ar fi foarte tare, nu aş avea cu ce să te sting.

   Foarte amuzant.

   -Scuze, mă gândeam.

   -La spadasin?

   -Nu!

   Am mers spre sacul de box şi am început să îl lovesc cu putere.

   -Cum îl cheama? întrebă Array.

   -Nu contează!

   -Haideee, spune!

   -Lucian...

   -Aa, el e noul venit, am auzit de el. Pare cam cuminte pentru tine. Eşti sigură că nu îl vrei pe Fares?

   Cu asta m-a enervat destul de tare, iar cu ultima lovitură, în care am pus cea mai multă forţă, am rupt sacul de box.

   -La naiba! exclamă Array.

   -Eu mă duc acasă, i-am spus lui Array apoi m-am îndreptat spre ieşire.

   -Ora nu s-a terminat! striga Array.

   -Şi tu crezi că îmi pasă?! am strigat apoi am fugit spre casă.

   După ce am ajuns am început să îmi dau jos echipamentul şi am făcut un duş ca să mă calmez.

   Am terminat, mi-am înfăşurat corpul într-un prosop şi am coborât ca să îmi iau ceva de mâncare.

   Dar cineva era acolo. Îi simţeam prezenţa... şi nu era oricine..

   Am intrat în sufragerie şi am văzut o persoană care stătea cu spatele.

   -Lucian.. am şoptit uimită.

   S-a întors spre mine şi a înroşit puţin când a realizat că nu port decât un prosop.

   -Beka... eu.. nu ştiu ce fac aici.. mi-am spus că o sa încerc să te evit.. dar nu ştiu cum am ajuns aici.. Ştii, ce s-a întâmplat mai devreme...

   Nu! Nu te las să îmi strici acea amintire!

   M-am apropriat de el, mi-am încolăcit mainile în jurul gâtului său şi m-am lipid de el ca să nu îmi cadă prosopul. Apoi mi-am lipit buzele de ale lui.

   L-a început nu prea a ştiut unde să îşi pună mâinile din cauza prosopului, dar apoi şi le-a pus pe talia mea strângându-mă cu putere în braţe şi răspunzându-mi la sărut.

   După ce ne-am desprins unul de altul abia mai respiram, iar prosopul avea de gând sa plece... Mi l-a ridica, uşor timid, apoi s-a dat în spate. Bluza îi era puţon udă şi lipită de corp.

   -Mă omori... a spus el meditativ. Dacă afla Baldovin că am venit la tine, s-a zis cu mine...

   -Nu eşti singurul care o să de-a de bucluc, i-am spus apoi i-am mângâiat obrajii încă roşii.