Asasini

Capitolul 6

   -Unde naiba ai învăţat să încalci regulile în halul ăsta?! întreba furios Andy.

   -Dar ce am făcut?! am întrebat încă sperând să fie doar o glumă... şi eram şi moartă de beată.

   -Ştii prea bine ce ai făcut! spuse Fares.

   -Pe lângă că eşti beată, spuse Jake.

   -Ai fraternizat cu duşmanul şi i-ai oferit informaţii despre noi, spuse Andy.

   -Ba nu am făcut asta! am spus sau cred că am spus asta.

   -Atunci de ce Baldovin ştie cine e ucenicul lui Andy? întrebă furios Fares.

   -Dar.. şi Lucian mi-a spus mie...

   -Nu mă interesează ce a spus acel spadasin, îţi interzic să mai vorbeşti cu el vreodată! urlă Andy la mine. 

   M-am făcut mică şi am tăcut. Când Andy era furios nu era bine.. Se puteau întâmpla lucruri rele. Cum ar fi un duel, sau o luptă în care el să folosească lama neagră... îm orice caz, nu iese niciodată bine.

   -Nu poţi să îmi interzici să vorbesc cu un coleg de clasă! spuse beţia din mine.

   -Ba da pot să o fac! Sunt mentorul tău!

   -Eşti mentor doar când vine vorba de elfi nu şi când e vorba de viaţa mea de zi cu zi!!

   -Rebeka! Întreci măsura!! Ai în faţa ta un Profet! strigă Fares.

  -Nu suntem în Isidur! Nu ai nici o putere aici! Nici unul din voi nu are! am strigat şi am ieşit din casă trândind uşa în urma mea.

  De ce naiba se iau în halul ăsta de mine!? E viaţa mea, nu trebuie să dau mereu raportul. Încă mai am parte de libertate, când o să ajung în Isidur atunci o să respect lucrurile şi o să dau raporturi. Trebuie să îl întreb pe  Lucian el ce face pe acolo... Dar nu pot, nici el nu mai vrea să vorbim. De ce i-a spus lui Baldovin despre mine?! Era un raport? Ar trebui să mă gândesc de acum înainte la ce spun, dar nu prea cred că pot, în preajma lui nu îmi vine să ascund lucruri. E ciudat, poate e doar o fază trecătoare, poate durează până ne obişnuim unul cu altul...

   Mă plimbam ca o sinistrată pe stradă cu privirea pierdută. E naşpa să te simţi singur şi părăsit, mai ales după o zi ca asta. De ce nu putea fi şi Lucian un cuţitar? Ar fi fost  mai simplu aşa. Şi Andy de ce face atât de urât când vorbesc despre sau cu el?!

   Iară mă gândesc la Lucian. De ce nu mi-l pot scoate din cap?! Mai ales ochii aceia negri care erau atât de trişti astăzi când am vorbit... Off!!

   Mi-am dat seama că am căştile şi telefonul la mine aşa că am început să ascult muzică la maxim. Culmea a făcut să fie doar piese triste la rând, iar când am încercat să o schimb nu am ştiut ce să pun. Nu am chef de nimic. Am continuat să merg uitându-mă în gol. Nu am nici bani la mine ca să merg înapoi la bar, sala de antrenamente nu mă intrigă momentan, şi nici la bibliotecă nu mă duc aşa.

   Nu am nici măcar o armă la mine. La naiba. Şi se face şi frig.

   Am o zi ghinionistă. Şi cred că asta e puţin spus, asta dacă acum nu mă înşeală privirea...

   Nimeni nu e pe afară, strada e pustie. Se aproprie seara, iar în faţa mea stau la pândă nişte Umbre.

   La naiba!

   Sunt două Umbre superioare şi patru cercetaşi. Dacă mă observă s-a zis cu mine.

   Am rămas pe loc şi nemişcată. Nu am mai văzut până acum nişte Umbre superioare, rareori se întâmplă să iasă din Isidur pentru a vâna elfi nedescoperiţi, iar acum ţinta lor e un adoleşcent de vreo şaptesprezece ani.

   Trebuie să dau de Andy şi de echipă, nu pot să stau şi să mă uit pur şi simplu, dacă umbrele pun mâna pe bietul om o să îl traumatizeze şi o să îl chinuie...

   Din partea opusă mie am zărit o mişcare rapidă iar după câteva secunde braţul unuia dintre cercetaşi a fost retezat de o sabie cu lama ca de flacără şi apoi s-a dezintegrat lăsând în urma sa un miros de putrezit şi mort.

   Spadasini. Au venit spadasini. Pe teritoriul nostru... Ar trebui să spun lui Andy. Ar trebui.

   După ce Umbra a dispărut complet au apărut trei spadasini care le-au pus la punct pe restul. Unul dintre ei era Lucian. Altul era înalt, slab, cu pieptul bine format, roşcat şi cu ochii albaştri... cred că e Baldovin. Al treilea era o fată scundă cu părul scurt blond şi ochii căprui.

   S-au ocupat destul de repede de Umbre. Lucian a făcut aproape toată treaba, i-a tăiat capul unei umbre, pe alta a înjunghiat-o, iar pe celalate pur şi simplu le-a străpuns cu sabia. Baldovin a pus la punct trei dintre ele în timp ce fata scundă i-a dat adoleşcentului vânat lanţul de protecţie.

   Lanţul de protecţie este primit de victima unor Umbre care este salvată, la început este format dintr-o sabie şi o săgeată, iar dacă victima mai este atacată încă odată de Umbre, în mijlocul x-ului format de sabie şi săgeată apare pumnalul şi în funcţie de originea elfului victima va ajunge la mentorul corespunzător şi va începe antrenamentul, dar nu va părăsi Isidur niciodată.

   Nu ştiu dacă e ceva tare sau nu. Nu cred că aş putea sta doar într-un loc o eternitate.

   Lupta s-a terminat, victima a plecat împleticindu-se, iar eu tot pe loc am rămas.

   Mă holbam în continuu la Lucian. Arăta perfect în echipamentul de luptă... Avea pantaloni negri strâmţi, o curea cu o teacă pentru sabie, o bluză care avea un decolteu în V şi era şi ruptă în acel loc astfel fiindu-i la vedere pieptul, iar cristalul îi ieşea în evidenţă cel mai mult. Nici nu îndrăzneam să mă uit la faţa lui, cine ştie ce privire avea să îmi arunce...

   -Aisha! strigă Baldovin. Ai grijă te rog de intrus, spuse nonşalant apoi plecă.

   Fata scundă - Aisha - se aproprie încet de mine, deci eu eram intrusul.

   -Stai! spuse Lucian cu jumătate de gură. Mă ocup eu de ea, tu du-te să te odihneşti.

   -Dar... e ordinul lui Baldovin.

   -Nu o să afle.

   -Bine, dar dacă află, o să o încurci.

   -Mda.... Sper să merite.

   Aisha a plecat şi am rămas doar eu şi Lucian.

   M-am uitat însfârşit la faţa lui, iar ceea ce am văzut m-a rănit într-un fel.

   Ochii lui negri ca noaptea se uitau cu o duritate exagerată la mine iar figura îi era serioasă.

   -Ce cauţi aici?! Puteai să mori! strigă el brusc la mine.

   S-a apropriat până când între noi mai erau numai câţiva paşi.

   -Eşti beată? a întrebat el iar faţa i s-a schimbat din autoritate în dezgust.

   Am tăcut.

   Nu ştiu de ce, dar îmi venea să plâng... Prea multe certuri pe ziua de azi. Prea multe certuri cu el.

   -Ţie ce îţi păsa dacă eu păţeam ceva? l-am întrebat când şi-a mutat privirea de la mine la ceva din apropriere.

   -Nu am voie să îmi pese? întrebă el şi ridică din sprânceană.

   La naiba, arată atât de bine când face asta.

   -Beka, doar pentru că nu mai vreau să fiu în viaţa ta asta nu înseamnă că nu îmi pasă.

   M-am uitat în ochii lui şi nu am putut să desluşesc ce vedeam în ei, era un amalgam de emoţii, poate mai rău decât în capul meu, dar cel puţin el ştia ce se întâmplă, eu nu.

   -Lucian... Eu nu vreau să...

   Nu am apucat să îmi termin ideea că am fost întreruptă... de Andy şi de Baldovin...

   -Rebeka Nightshade! strigă Andy.

   -Lucian Midwinter! strigă Baldovin.

   Grozav. Acum amândoi am dat de dracu'.