Asasini

Capitolul 1

   Fugi! Fugi! Fugi! Fugi! O, la naiba! O să mă prindă! Fugi mai repede şi nu te mai împiedica!

   Urăsc antrenamentele surpriză din partea lui Andy, sau cum îi mai spun eu, domnul Old School. Nu am nici măcar un pumnal la îndemână... Mi-o trebuit mie mers la bar imediat după ce am terminat antrenamentele. Data viitoare o să îmi iau băutura de la supermarket şi o să beau acasă.

   -Beka! Nu mai fugi! Trebuie să renunţi la stilul ăsta de a tot fugi de antrenamente! Strigă Andy după mine şi din câte s-ar părea era undeva la parterul casei. Casa mi-a fost lăsată moştenire după ce acum câţiva ani părinţi mei au decedat. 

   M-am ascuns în cada din baie şi am tras încet şi cât de silenţios perdeaua şi am aşteptat. Până la urmă mă va găsi, dar până atunci măcar nu va trebui să tot fug. De plictiseală şi din lipsă de ocupaţie am luat un şampon şi am început să citesc eticheta. Noroc că, cunosc trei limbi, engleză, franceză şi rusă, am început să traduc explicaţiile de pe etichetă.

   După vreo zece minute Andy a intrat în baie, iar eu mi-am ţinut respiraţia şi nu m-am mai mişcat de loc. A tras perdeaua de la cadă iar eu am început să ţip.

   -Potoleşte-te! strigă el la mine.

   -Ce făceai dacă eram dezbrăcată? m-am interesat eu şi am folosit tonul de perversă.

   -Mă bucuram de spectacol! spuse el apoi începu să râdă malefic iar eu am pornit duşul şi l-am udat.

   -Hei!!! Ce naiba faci?!

   -Mă bucur de spectacol!

   A reuşit să mă dezarmeze apoi am pornit un război al gâdilatului unde el câştigă mereu. Andy este genul de băiat cu care te poţi înţelege foarte bine, şi deşi a trecut prin multe greutăţi, el se ţine pe picioare. Este înalt, brunet şi ochii de albastru foarte închis. Nu ştiu ce m-aş fi făcut fără el.. Probabil aş fi ajuns o drogată care bântuie pe străzi cerşind bani pentru ţigări şi droguri.

   -Haide, trebuie să văd cum te descurci, gata cu distracţia!

   -Dar distracţia e mai bună...

   -Ştiu, dar nu mai e mult şi o să scapi de asta.

   -Şi apoi încep altele!

   -Alea nu sunt atât de rele, şi oricum, ai timp destul până va trebui să îmi iei locul, am doar douăzeci şi doi de ani.

   -Aşa şi?

   -Du-te dracu'.

   -Mă conduci?

   Tipic pentru noi doi. Ne batem, ne înjurăm, dar tot prieteni rămânem. Odată mi-a spus că i-a promis mamei că va avea grijă de mine, dar eu nu cred că e numai asta, îi sunt dragă. Şi oricum, sunt ucenica lui, nu va scăpa de mine prea repede.

   -Acum serios, gata, nu am venit să te amuz, trebuie să te antrenezi, aş spune că e antrenament surpriză, dar având în vedere că ştii despre el, mă dau bătut.

   -Bine, dar nu am nici un pumnal la mine.

  -Am eu unul.

   Mi-a aruncat un pumnal cu lama ascuţită, lungă şi subţire.  Apoi a aruncat praful magic ca să nu ne putem omorâ între noi. Când a luat poziţie de luptă şi a aşteptat să atac am luat-o la goană, din nou. Doar că de data asta am fugit şi am sărit pe geam afară.

   Am mers până într-un loc întunecos şi am luat poziţie defensivă şi am rămas în stare de alertă permanentă. După câteva minute în care eram încordată la maxim şi mă concentram să observ fiecare mişcare, mi-am dat seama că Andy nu mă căuta.