Asasini

Capitolul 2

   Dimineaţă când m-am trezit mi-a trebuit puţin până să îmi arunc telefonul pe geam. Urăsc să mă trezesc dimineaţa, nu sunt o persoană matinală, dar cel mai enervant lucru e că mă trezesc foarte greu, aşa că am pus o melodie care mă omoară pe dinăuntru... Justin Bieber, Baby. Ce om întreg la cap ar cânta aşa ceva? Şi cine naib ascultă.. şi de ce?

    M-am târât afară din cameră - la propriu - m-am dus la baie, am făcut un duş şi m-am spălat pe dinţi. M-am dus în bucătărie după ce m-am îmbrăcat cu o pereche de blugi negri mulaţi şi o cămaşă albastră cu ţinte pe umeri. Am mâncat un bol mare cu cereale şi mi-am făcut ghizdanul pentru şcoală. Norocul a făcut să găsesc un tocilar care îmi face toate temele, aş că nu am nici o grijă.

   Mi-am luat jacketa de piele neagră, pantofi, ghizdanul în spate şi am plecat spre închisoare, pardon, spre şcoală. Îmi place să merg singruă la şcoală, îmi pun căştile în urechi şi pun muzica la maxim, lumea se uită la mine ca la o ciudată dar eu râd de ei.

   De data asta însă nu era mai nimeni afară, era ceaţă, oamenilor simpli le este fircă de ceaţă. Dar eu nu sunt un om normla. Sunt un elf, deci nu am probleme, şi pot să văd foarte bine prin ceaţă. Orice s-ar întâmpla, nu îmi este frică, sunt destul de puternică să mă lupt cu elfi experimentaţi, deci cu oameni e ca şi cum aş strivi insecte.

   La şcoală era linişte, toată lumea îşi copia temele sau învăţa pe ultima sută de metri. Prima  oră avem istorie, prfesorul e unul dur care ascultă pe fiecare în parte... O oră predă, cealaltă ascultă.. Nu înţeleg cum naiba face că nu rămâne în urmă cu materia. Doamne, cât noroc pot avea uneori, eu fiind elf am capacitatea de a memora foarte repede şi uşor tot ce vreau. Aproape tot, nu pot să învăţ rugăciunile alea idioate.

   Am o clasă foarte mişto. Toţi sunt de treabă, mai puţin trei persoane, dar nu trebuie să ne băgăm în detalii, nu ne prea certăm între noi, sau eu nu mă cert cu ei, nu mă bag în treburile lor, şi oricum, din nou, eu sunt un elf, oamenilor le plac elfii deşi ei habar nu au că eu sunt o creatură mitică. Înafară de mine cred că mai este o singură fiinţă supranaturală... Poate un vampir, nu ştiu, nu m-a interesat niciodată.

   În bănci stăm câte doi, deobicei fete şi băieţi, doar că ne schimbăm locul în funcţie de oră. Să spunem la matematică. Ne mutăm în aşa fel încât cei talentaţi cu ale matematicii stau în faţă şi ajung la tabla înaintea noastră, astfel că noi putem să ne dăm seama cum se fac unele exerciţii.

   Pe mine diriginta m-a pus în bancă cu Mike, un băiat destul de enervant cu ochii albaştri şi părul şaten. E enervant epntru că mă tot pipăie. Deobicei el se mută lângă Darius, săracul, are acnee, e destul de urât, e şi foarte înalt, cu părul şaten şi ochii căprui.

   Clopoţelul a sunat, toţi şi-au ascuns caietele în care îşi fac temele şi am aşteptat venirea profesorului în linişte. Bineînţeles, liniştea a durat doar câteva minute căci toţi au început să vorbească, iar unii s-au hotărât să joace tennis cu hărţile din spatele clasei.

   Profesorul intră, îi linişti pe zurbagii, apoi început masacrul, am închis caietul după ce am memorat lecţia, şi am aşteptat.

                                                  *************************************

   Şcoala e plictisitoare. Profesorii sunt naşpa. Materia e de rahat.

   Mi-aş dori ca lucrurile pe care mi le bagă în cap cu forţa să fie mai interesante.

   Restul zilei la şcoală nu am făcut nimic altceva decât să stau şi să mă uit pe geam sau la ceas.

   Cum am ajuns acasă mi-am aruncat ghizdanul pe hol apoi am deschis frigiderul. Tot ce era acolo era un amărât de salam şi o doză de bere. Le-am luat şi m-am dus să mă uit la televizor. După o zi plină de plictiseală numa bună-i o beţie, dar din nefericire nu mă pot îmbăta cu o doză de bere, aşa că am mâncat salamul şi m-am dus să mă antrenez în pod unde am un sac de box.În drum spre pod m-am oprit în faţa oglinzi. Cred că ar fi cazul să mă duc la tuns, îmi e prea lung părul. Dar îmi e puţin milă de el, e aşa de frumos... E drept iar cu cât creşte mai mult cu atât de ondulează mai mult... E negru, deşi eu defapt sunt blondă, mă vopsesc mereu, toţi elfi sunt blonzi, asta e destul de naşpa. Ochii îmi sunt verzi cu nuanţe de căprui, dar aş fi preferat să fie negri sau complet căprui.

   Am o zi complet plictisitoare! Nu s-a întâmplat asta de mult! Adică, nici măcar un atac de al umbrelor şi al rebelilor, la naiba, nici măcar un atac surpriză de al lui Andy!

   Începeam să cred că asta va fi cea mai plictisitoare zi din viaţa mea, până când cineva a bătut la uşă.

   -Bună Beka! spuse Fares care intră fix când eu am ajuns la parter.

   -Bună, Fares! Ce vânt de aduce pe aici? l-am întrebat, apoi am observat că are o plasă pe care o ducea în bucătărie.

   -Azi e o zi plictisitoare, nu se întâmplă nimic, Andy a făcut un ritual de iniţiere iar acum toţi din Isidur aşteaptă să vadă dacă se va întoarce rapid.

   -Îl cunosc? Pe iniţiat?

   -Nu cred, dar e un tip tare de tot, am stat o juma' de oră până când Andy a terminat cu lista de reuşite.

   -Înteresant.. Mă întreb la mine cum o să fie...

   -Destul de interesant, şi o să fie bine, ai timp să faci o listă impresionantă şi din câte am văzut Andy a început să o facă pe a ta deja.

   -Mişto!!

   -Oricum, ţi-am adus nişte mâncare, frigiderul tău părea cam gol ultima dată când l-am văzut. A, şi am adus şi băutură.

   -Mulţumesc! am strigat şi l-am luat în braţe.

   A început să umple frigiderul, m-am uitat la el şi am desfăcut o bere. E frumos, are părul lung şi blond, deobicei îl ţine prins în coadă, are cohii albaştri deschis, e înalt şi puternic. La înfăţişare arată tânăr, de optsprezece ani, deşi eu ştiu că asta e din cauza cristalului care îl menţine, dar defapt, el are peste patruzeci de ani...