Asasini

Capitolul 3

   Dimineaţa asta m-am trezit înainte ca telefonul să îmi sune, şi nu fiindcă am devenit brusc o persoană matinală, ci pentru că m-a cuprins o durere de cap groaznică. Nu prea îmi aduc aminte ce am făcut aseară, tot ce ştiu e că la început i-am povestit lui Fares despre ultima luptă, iar apoi am încercat să deschid o conserva... cu şurubelniţa. Eu am adormit prima, iar Fares a băut tot ce a rămas. Acum el doarme atât de drăguţ, liniştit, fără nici o grijă, ştiţi unde? La mine pe preş! Eu stau pe canapea, deci nu am făcut prostii. Am mai adormit puţin, iar apoi m-am trezit şi am început să înjur toţi sfinţi. Mai am numai câteva minute până la prima oră! Am matematică!  

   Am fugit repede la etaj - sau am încercat - şi am făcut un duş rapid. Mi-am luat din mers haine noi şi o felie din pizza care habar nu am cum a apărut în bucătărie.  M-am spălat pe dinţi, m-am periat şi am fugit la şcoală.

   Poate că am o zi cât de cât bună. Am ajuns în incinta şcolii exact înainte de a suna de oră, dar am intrat în clasă, din nefericire, după profesoară...

   Profesoara de matematică se numea Sasha Dùmort. E scundă, cu părul negru, deobicei poartă haine negre, ochii aurii şi are mereu ruj roşu. E o prezenţă macabră.

   Am intrat tiptil în clasă, momentan era cu spatele, am încercat să nu scot nici un sunet, dar ceva mi-a atras atenţia... un băiat nou... La cum stătea părea a fi înalt, are părul lung, tenul îi era deschisă la culoare, pielea perfectă... buzele frumos conturate, era concentrat asupra exerciţiului pe care profesoara l-a dictat..... dar ochii, ochii nu îi pot vedea. Ceva e ciudat la el... prezenţa lui, o simt altfel faţă de cea a oamenilor. Ceva nu e bine, dar ce? Am început să îi examinez hainele, era îmbrăcat complet în negru. Blugi simpli negri şi strâmţi, pantofi negri cu talpa groasă şi o bluză neagră simplă, destul de largă. Cred că e adept al stilului gothic. La gât are un lanţ lung şi la capăt un cristal.. nu pot să îl văd, trebuie să fiu mai aproape....

   -Domnişoară Rebeka! De ce ai întârziat la ora mea?! strigă profesoara Dùmort care mă trezi din transă, abia atunci mi-am dat seama că am stat şi m-am holbat la tipul cel nou... imediat ce profesoara a urlat la mine şi-a aţintit privirea spre mine şi i-am putut vedea faţa şi ochii... Avea trăsăturile fine, buzele pline şi rozalii, faţa îi este palidă iar ochii mari cu gene negre, dese. Nu avea cearcăne care să înconjuare ochii aceia negri care mă priveau atenţi şi parcă avea o privire ciudată în acelaşi timp, cam cum eram eu acum când încercam să îmi dau seama de ce îi simt prezenţa altfel... Oare e o creatură mistică şi el? Sau doar o mică eroare umană? Prezenţa lui e diferită şi de cea a elfilor de origine cuţitară... Trebuie să îl întreb pe Andy, dar ceva îmi dă impresia că este un elf... de altă origine.

   Dar ce ar face aici un alt elf? E teritoriul cuţitarilor aici... Şi de ce ar veni la şcoală? E în recunoaştere oare? Testează abilităţile lui Andy? Sau e spionul lui Baldovin sau Xander.. Baldovin este conducătorul spadasinilor iar Xander al arcaşilor.

   -Rebeka!! strigă din nou profesoara şi de data asta m-a trezit complet, mi-am îndreptat spatele şi am plecat la locul meu.

   L-am analizat încă odată însă înainte de a merge la loc... şi am văzut ce avea la gât... un cristal al vieţii, unul specific spadasinilor.

   M-am aşezat şi mi-am scos cărţile... am încercat să mă concentrez, dar în minte aveam doar faptul că un alt elf e aici şi e unul care are cristalul... De ce? De ce aici?

  Am încercat să mă concentrez asupra matematici, dar unele lucruri sunt chiar imposibil de realizat, am început să mă uit la el, tot mai intens, la un moment dat nici nu am mai scris în caiet..

   Toată ora am stat şi m-am uitat la el - la spetele lui -  şi m-am gândit la ce face el aici.

   După ce a sunat clopoţelul care a anunţat terminarea orei, eu am rămas pe loc şi am continuat să mă uit la el. Părea să fie agitat, probabil fiindcă e elev nou sau poate pentru că îmi simte şi el prezenţa.

   Trebuie să ştiu ce face aici...