Asasini

Capitolul 16

    Doamne, ce am putut păcătui atât de tare încât să fiu atacată de toată lumea?! Mai întâi atacurile lui Andy care făceau parte din antrenamente, apoi atacul Umbrelor, iar acum sunt atacată pe la spate şi lăsată într-o baltă de sânge, iar mai apoi târâtă în subsolul propriei mele case!

   Oare asta e pedeapsa pentru toate lucrurile pe care le-am spus la adresa celui de Sus? Sau e pedeapsa pentru tot ce am făcut în viaţa mea.

    Când am redevenit conştientă am rămas pe loc cu ochii închişi. Din nou am auzit un glas care îmi părea cunoscut, dar nu puteam spune al cui e. Liniştea devenea tot mai profundă, vocea pe care o auzeam se depărta tot mai mult... Când nu s-a mai auzit nimic am deschis ochii. Eram legată de un scaun şi deasupra mea atârna un bec improvizat care pâlpâia. M-am eliberat uşor, poate puţin cam prea uşor, totuşi, eram în casa mea cu o voce cunoscută şi m-am şi eliberat foarte uşor. Dacă acea persoană întradevăr mă cunoaşte, sau îl cunosc, atunci ar trebui să ştie cât de uşor pot scăpa din capcane.

   Cine să fie... poate e un spadasin... poate că Baldovin a venit ca să mă obosească ca să nu pot să mă apăr...

   Liniştea în care mă aflam s-a dulburat uşor, cineva venea aici, auzeam sunetul scos de paşi.. erau mai multe persoane. M-am pus din nou pe scaun şi mi-am ţinut mâinile la spate ca şi cum aş fi încă legată.

   -Poate că ar fi trebuit să îi spunem că aşa se întâmplă când cineva ajunge aproape de vârsta necesară iniţieri.

   -Fares! Cum să îi spunem?! Nouă nu ne-a spus nimeni şi niciodată un ucenic nu a fost anunţat înainte de a fi atacat.

   -Ştiu... doar că îmi cam pare rău pentru ea.

   -Crezi că mie nu? Cel puţin nu tu ai fost cel care a trebuit să o înjunghie.

    Poftim?! Toată chestia asta are legătură cu iniţierea?! Lasă, le arăt eu lor. Fares şi Jake au pus asta la cale, iar Andy nu e aici. Bine. O să le pară rău.

   -Şi acum ce facem? întrebă Fares.

   -Aşteptăm să se trezească. Până acum a trecut doar printr-o etapă. A luptat cu un spadasin, adică cu unul dintr-o altă specie. Andy nu ştie despre toate astea, e de datoria noastră să pregătim iniţierea, Andy e ultimul care află.

   -Ştiu asta! strigă Fares.

   Paşii lui s-a apropiat de mine, mi-a ridicat uşor bărbia apoi a inspirat adânc şi s-a dezarmat. Armele le-a pus undeva lîngă mine, asta dacă nu mă înşeală auzul.

    -Va urma să îşi schimbe forma, asta nu va fi prea plăcut... spuse încet Fares.

   -Da, dar ştii că nu rămâne aşa atâta timp cât are crisitalul.

   -Va fi ciudat să o vedem aşa

   Ce? Ce schimbare? Doamne, ce se întâmplă?! Şi de ce Andy o să afle ultimul despre toate astea?! Nu îmi place jocul ăsta...

   Unul dintre ei a plecat, aşa că mi-am deschis ochii încet şi m-am uitat după arma lui Fares. M-am ridicat fără sunet, Jake era cu spatele la mine, aşa că puteam să fac o ambuscadă perfectă. După ce am luat arma am sărit, dar pumnalul nu a apucat să atingă pielea închisă la culoare a elflului corcit deoarece Fares a apărut şi m-a aruncat la pământ.

   -De cât timp eşti coştientă?! strigă Jake.

   -Trebuia să ne gândim că ne va păcăli, spuse încet Fares.

   -Nu de mult timp. Am auzit oricum destul de multe.

   -Fares, trebuie să o laşi inconştientă, imediat va ajunge Array.

   -Ce are el de facut?! am strigat.

   -Vei vedea!

   Am primit o lovitură zdravănă în cap apoi totul s-a întunecat.

~~~~~

   Cum am deschis ochii m-am ridicat în picioare şi am analizat încăperea în care mă aflam. Tot ce vedeam era întunericul şi pe Array care dispărea şi reapărea din cauza luminii care se stingea şi se aprindea. Avea o faţă malefică şi o expresie de genul, de mult timp aşteptam să fac asta. S-a apropiat uşor de mine apoi am văzut sclipire lumini reflectate în lama pumnalului care îl ţine în mână.

   M-am dat în spate şi am dat cu mâinile în toate părţile că să îmi dau seama dacă am ceva armă la îndemână... dar tot ce am găsit a fost o săgeată şi un arc...

   La naiba.

   -Un viitor profet trebuie să ştie folosi orice armă pe lângă cea în care e specializat, spuse cineva din întuneric.

   M-am depărtat cât de mult am putut de Array apoi am încercat să îmi amintesc cum se trăgea la ţintă cu arcul. Ţinta am ales-o fără să văd cu adevărat ceva, dar norocul m-a regăsit şi am reuşit să îi străpungă pieptul lui Array.

   S-a făcut lumină. Corpul lui Array a dispărut şi în locul lui se află Fares. Ochii îi străluceau puternic, părul blond îi era întins şi desprins iar pe frunte avea un fel de coroana subţire, aurită şi în mijloc avea un diamant albastru.

   -Nightshade, şopti el.

   Şi-a întins mâinile spre mine apoi mi-a prins umeri. Ceva din mine îmi spunea că trebuia să stau nemişcată şi să aştept să văd ce se vă întâmpla. Am simţit nişte arsuri la... urechi, apoi părul şi-a schimbat culoarea din brunet vopsit înapoi la culoarea mea naturală.. blond.

   Lângă mine  a apărut o oglindă şi am putut să mă examinez.. arătam într-un fel diferit. Ochii mari şi negri.. părul blond, pielea mai palidă... Ştiam că cea din reflexie sunt eu dar totuşi îmi era greu să accept asta. Am privit în jur, acum a venit şi Jake şi mă privea cu admiraţie.

   Dintr-un colţ opus s-a auzit glasul lui Array care şi-a revenit din "moarte".

   -Asta e cea mai rapidă şi mai nedureroasă transformare pe care am văzut-o.

   -Nu-i adevărat. Gabriel a fost la fel, spuse Fares mândru.

   -Am uitat de el... spuse Array ruşinat.

   -Haide, trebuie să o ducem sus şi să o pregătim pentru mâine! exclamă Jake, apoi m-a prins de mână şi m-a tras după el.

   -Ce e mâine?! am exclamat uşor supărată pentru că toată lumea ştia ce se întâmplă numai eu nu.

   -Te va vedea Andy. Apoi vor urmă câteva zile de antrenamente şi meditaţie apoi Iniţierea în Isidur.

   Fares vorbise clar şi fără ezitare. Deparcă ar fi un lucru complet banal.

   -Dar nu am optsprezece ani...

   -Da, dar sunt vremuri grele şi nu se ştie când vă fi nevoie de un alt conducător, spuse Jake.

   -Dar...

   -Nici un dar! Ai norocul de a ajunge în Isidur cu mult înainte de vreme şi tu comentezi! mă certă Array.

   Totul se mişcă mult prea repede...