Nebunii Adolescentine~Lupta Pentru Iubire [În Curs De Editare]

Capitolul 47

Profesoara intră în clasă, iar ora începe.

*Ora 15:13*

Ies din școală însoțită de Kati și Alex. Povestind, îi văd mașina lui Ethan, parcată la ceva distanță de școală. Îmi face semn să merg spre el, iar eu nu ezit, și înaintez.

-Eu plec.

-Aa, ok. Du-te. Ne vedem diseară! Pa

-Pa Kati, Alex.

Trec repejor strada, ajungând la ușa mașinii. Întru, iar apoi îl pup pe obraz, el după aceea turează motorul mașinii, pornind din loc.

-Şi, cum a fost?

-La școală?

-Mda.

-Bine, venise o colegă nouă, Emanuela.

-Cred că acum sunteți prietene, la cât de drăguță poți fi.

Îmi spune el râzând ironic.

-Nu tocmai.

-Adică?

-E chiar opusul la ceea ce mă gândeam. Adică, e îngâmfată din cale afară, Katerina când i-a spus cum o cheamă nici n-a luat-o în seamă.

-Orice în ziua de azi...

Îmi spune între timp ce lua curba spre strada casei mele.

-Mersi că m-ai adus.

-Cu plăcere.

-Nu intri?

-Acum nu, sunt ocupat nițel, dar ne vedem mai încolo. Ok mămăruță ?

-Da,bine.

I-am zâmbit larg, apoi am închis ușa mașinii, făcându-i cu mâna. Intru în casă, iar în living, văd o femeie blondă și un bărbat șaten. Nu era Merýem. Mă apropii și o observ pe Elizabeth, prietena cea mai bună a mamei. Între cei doi, era chiar Emanuela. Ce caută fata aia la mine acasă?

-Britney, să ți-o prezint pe Emanuela, fata lui Elizabeth și Leon. Sau probabil vă știți, venise la școala la care ești și tu.

Îmi spuse mama.

-Mda, o știu. Buna ziua Elizabeth, Leon.

-Bună.

Mi-am arătat politețea, chiar dacă o știam pe Emanuela, o fată nu tare de treabă. Se uita la mine cu superioritate.

-Părinții ei nu vor putea fi câteva zile acasă, iar eu cu tatăl tău am acceptat ca Emanuela să stea la noi, până se întorc ei din Croația.

Ce?! Doamne ferește, cum să stau în aceeași clădire cu o astfel de persoană? M-am mirat rău de tot. Pariu că și la ziua mea va fi.... Adică a noastră. Tocmai atunci vine Jurian de la etaj, ca să întâmpine musafirii. Emanuela, când a dat ochii de el, la analizat din cap până în picioare, privindu-l intens. Părinții mei și ai ei, se îndepărtează, rămânând doar eu, Jurian, Emanuela și Mirain, care acum intra pe ușă.

-Eu, am să plec sus, vi Mirain?

-Da, vin, vin.

I-am spus eu făcând semn să plecăm cât mai repede.

-Cine e asta?

-Emanuela, fata lui Elizabeth, ști?

-Mda.... Ai văzut cum se uită după frate-meu? Adică al nostru.

-Am văzut, cum nu?

-Merg în camera mea, bye!

Intru în a mea cameră, aruncându-mi ghiozdanul pe pat fără nicio problemă. Îmi dau jos uniforma, alegând din dulap cele mai comode haine. Mai așez pe acolo câte ceva, apoi cobor la parter fiindcă nu mai pot de foame. Eram în living, când o văd pe Emanuela flirtând cu Jurian, mai să-l sărute. Ce-i cu fata asta! Îmi potrivesc vocea, apoi tușesc, ca să mă observe și pe mine careva, doar nu-s invizibilă.