Capitolul 42

81 7 0
                                    

Mă gândeam întruna, să merg cu ei sau nu? Sunt tare drăguți, nu cred că e de rău... M-am uitat la ea zâmbind, îngândurată, iar până la urmă am acceptat. Oricum încă nu aveam apartament, sau așa ceva. O să mă împrietenesc mai bine cu ei, apoi văd eu. Sper să fie de bine.

-Sigur, nu vreau să fiu în plus, sau să vă încurc, sau ceva...

-Glumești? Noi întotdeauna căutăm prieteni noi, cu care să facem cunoștință. Serios. Vino! Părinții noștri o să se bucure.

Mi-a făcut o față de cățeluș, de nerezistat.

-Bine, vin.

-Yay!

Îmbrățișându-mă strâns prietenește, începem să vorbim, să ne înțelegem.

"După câteva ore, Paris, Franța"

-Jacob, ajută-mă să-mi iau bagajele. I-a spus Clarissa lui Jacob, între timp ce ne culegeam geamantanele de pe bandă.

-Te ajut eu.

-Mersi.

I-am luat un rucsac mov, nu tare greu, apoi am înaintat toți în gașcă. Mă mir, oarecum, cum de am ajuns să întâlnesc astfel de oameni, interesanți, de treabă, foarte tari.

-Britney, îți par grele, lasă că le duc eu.

Mi-a spus Edward, luându-mi din mână geanta neagră.

-Mulțumesc...

Urcăm într-o mașină neagră de lux, cu roți mari, părea a fi un BMW ca al lui Jurian... Mi-e dor de cei de acasă deja... Șoferul ne-a deschis portbagajul unde am așezat fiecare geamantan. M-am oprit puțin, analizând cu atenție ceea ce se întâmplă.

-Vino, spuse Melanie.

-Vin, e șoferul vostru? I-am șoptit eu.

-Da, Marco.

-Ok.

Urcați toți în mașina încăpătoare, pornim spre casa lor. Dura mult, dar mi-am pus căștile, apoi am dat drumul melodiilor. Eu eram între Clarissa și Melanie, iar Edward lângă, Jacob fiind pe scaunul din față. Râdeam, glumeam, vorbeam întruna.

Trecuseră o jumătate de oră de când mergem,apoi o mână mă scutură, eu fiind pe cale să adorm. Era Luiza.

-Britney dragă, am ajuns.

-Bine, vin acum.

Băieții, fiind ca niște adevărați gentlemani, ne-au cărat toate bagajele, până la vila alăturată.

-Aici locuim, îți place? Spuse Luiza.

-Da, îmi aduce aminte de casă...

-Dar, scuze că întreb, de ce ai plecat de acasă, singură?

-Promit că o să-ți povestesc mai încolo, acum n-am putere. Nu te superi, nu?

-Normal că nu, aștept. Când ești pregătită îmi spui, ai încredere în noi.

-Sigur. I-am zâmbit apoi, am întrat, în fața mea s-au înfățișat 4 adulți, îmbrăcați în negru și piele cu ținte stând relaxați pe canapea. Se păreau de o vârstă cu părinții mei. Una dintre femei arăta leit cu Luiza, iar ceilalți perfect cu Melanie, Edward, Jacob și Clarissa. S-au ridicat văzându-ne înăuntru. Se vede că sunt părinții acestora. Dar nu erau numai ei, ci încă doi bărbați .

-Mami, am ajuns!

-Vin, mă bucur! - venind spre Luiza îmbrățișând-o-

-Să ți-o prezint pe Britney, ne-am întâlnit la aeroport și cu greu am convins-o să vină la noi.

-Bună ziua, am spus între timp ce am făcut repede cu mâna. Toți mă priveau atent, mă analizau, iar mama Luizei s-a apropiat privindu-mă fix în ochi punându-și mâinile fine pe obrajii mei.

-Semeni perfect cu Bryan...

Mi-a spus în șoaptă, dar am auzit, de unde îl știe pe tatăl meu?

-Poftim?

-Nimic, să ții prezint pe ceilalți, drăguțo. Mi-a mângâiat obrazul. S-a întors, apoi mi a arătat.

-El e Hunter, Trey și Erika - mi-a zâmbit scurt-Iar cei de acolo sunt Andrew, soțul meu și Carlos, soțul Erikăi. Mai un frate, Leon, dar e în Londra cu soția lui Elizabeth. Sper să-ți placă la noi, ești binevenită. Chiar ne bucurăm să te vedem.

Auzind acestea nu-mi venea a crede! Soarta m-a adus la salvatorii mamei, de care  mi-a povestit într-o seară. Iar acum am dat să-i cunosc față în față.

Toți erau cu zâmbetul pe buze văzându-mă, iar pe mine mă bucură asta. Erau prietenoși, de treabă, iar după un timp ne așezăm toți, apoi începem să vorbim, despre orice, trecut, viitor, prezent, orice! Toată încrederea mi-a picat în inimă. La un moment dat povestea acelui trecut dă năvală.

-Părinții tăi au fost prieteni foarte buni cu noi. (aici Liza îi povestește lui Britney cum s-au cunoscut cu Melissa și Bryan și restul) nu i-am mai întâlnit de atunci, dar ne bucurăm că am putut-o ajuta. Ba am și fost la nunta lor.

Le-am zâmbit scurt, iar apoi Luiza și mama ei mă conduc spre camera mea. Urcăm niște scări perfect albe, iar în fata mea se înfățișează un hol lung, cu uși negre. A doua pe dreapta, mi-o deschide Liza.

-Camera asta va fi a ta de acum precum a fost și a Melissei, stai cât vrei, casa asta este de acum și a ta.

Zâmbindu-mi mă pupă pe ambii obraji.

-Mulțumesc mult, mă bucur că v-am cunoscut.

-Și noi scumpo.

Am rămas singură cu Luiza, eu privind spre balcon.

-Camerele noastre sunt vis-a-vis, dacă vrei ceva să ne spui, nu uita ce a spus mama.

-Nu uit.

I-am zâmbit larg, ea la fel, apoi am început să-mi așez lucrurile în dulapul imens, la fel ca cel de acasă. Ea între timp plecase. Terminând, dau de o fotografie de grup. Era mama, tata, Hunter, Erika, Trey, Liza și Leon, cred. Tineri și plini de viață, adolescenți în toată firea. Unul mai chipeș decât celălalt. Am strecurat-o în sub pernă, apoi am făcut o baie caldă.

Nebunii Adolescentine~Lupta Pentru Iubire [În Curs De Editare]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum