Nebunii Adolescentine~Lupta Pentru Iubire [În Curs De Editare]

Capitolul 44

Toți s-au întors spre mine cu lacrimi în ochi. S-au ridicat, venind toți la mine.

-Ce spui acolo Ethan? Ai găsit-o pe Britney a mea? Spuse mama ei, cu o speranță.

-Ethan, spune repede, nu e timp de stat! A spus tatăl său.

-E în Paris-

-Poftim?!

-Melissa, lasă-l să spună. Cum ai găsit-o? De unde ști?

-Un prieten mi-a spus, mai devreme, când vorbeam despre ea. Mi-a arătat o fotografie de grup, în care se numără și Britney. Am fost la fel de mirat-

-Bryan! Să mergem repede după ea! N-o mai pot lăsa, nu vezi că poliția nu a făcut nimic?!

-Calmează-te, normal că mergem. Ști adresa exactă?

-Da, o am aici...

Am scos telefonul, apoi i-am arătat. La fel și poza.

-Doamne Melissa! Sunt Liza și ceilalți!

-Să văd, - a luat doamna Melissa telefonul din mână, cu repezeală - chiar ei sunt!

-Copii voi rămâneți aici, iar eu cu mama voastră și Ethan,mergem după Britney bine?

-Da. A spus Mirain.

Toți ne pregătisem pentru plecare, avem bilete și ce mai trebuie. Mirain cu Jurian au rămas acasă, iar eu cu părinții ei am pornit spre aeroport.

-Mergem cu mașina, mea.

Ne-am urcat în mașina, care era parcată mai aproape.

După ceva timp ajungem și la aeroport, dăm biletele, apoi urcăm la clasa întâi a avionului. Pe tot parcursul drumului mă gândeam la Britney, iar părinții ei la fel.

*După câteva ore, Paris, Franța *Din perspectiva lui Britney*

Seara se apropia, iar eu vorbeam neîncetat cu Luiza și Clarissa, erau foarte de treabă.

-Auzi, eu mă plictisesc acasă, mergem într-un club? Ce ziceți, ne mai distrăm și noi.

A spus Luiza, învârtind în cana cu capucino.

-Mda, ar fi tare.

-Vi Britney?

-Vin, mă duc să mă pregătesc. Vin și băieții?

-Da, crezi că ar lipsi?

A spus ironic Melanie. I-am zâmbit, apoi am urcat scările. Clubul nu era punctul meu forte, dar n-am chef să stau tot în casă. Am mai fost de câteva ori, și a fost bine. Fac o baie lungă, apoi încep să-mi usuc părul lung. Fiind în fața dulapului, aleg o fustă neagră de piele, mai sus de genunchi cu o palmă, lucioasă, o pereche de tocuri tot negre extrem de înalte, o bluză din dantelă neagră, pusă în fustă, și un sutien negru, iar apoi m-am machiat exagerat de mult. Începusem să ador culoarea negru, îmi exprimă sentimentul pe care îl sufăr de atât timp. Gândul meu nu se dezlipește de chipul lui Ethan, îl văd peste tot unde merg. Ies din cameră întâmpinată de fete și băieții. Îmbrăcați în "mafioți".

-Wow Britney, arăți superb. Îmi spuse Jacob analizându-mă din cap până în picioare.

-Mersi. Mergem?

-Da, hai la mașină.

Înaintăm toți, apoi le spunem celor mai mari de plecarea noastră. Eu au acceptat, apoi ne-am urcat în mașina albă de lux al lui Jacob. Luna trecută a împlinit 18 ani, apoi și-a făcut școala de șofer. Urcați în mașina decapotabilă, lăsăm mâinile moi, iar părul ne e suflat de vântul provocat de la viteza cu care conducea Jacob. Ajungem și la club, unde lumea se distra mai ceva ca la o nuntă. Consumau alcool cât cuprinde, să nu mai spun de fetele care se dădeau la băieți. Ne-am așezat, apoi am cumpărat câte o doză de alcool.

Trecură ceva timp, dansam fără oprire într-un cerc de tineri. Doar noi și muzica, mă mișcam precum o felină, fiind uimită în același timp de mine, care nu mai făcusem asta, probabil alcoolul de mai devreme își face efectul. Cu mâinile în aer, dansăm pe ritmul muzicii. Ba chiar Edward, cel mai "cuminte" dintre noi, se sărută cu o tipă, mai ceva ca într-un film de dragoste. Dansând în continuare, două mâini îmi cuprind corpul subțire, eu tresar, întorcându-mă spre cel din spatele meu. Era nimeni altcineva decât Ethan. Cum m-a găsit? Cum? N-am știut cum să reacționez. L-am privit mirată, cu ochii mari, apoi observ suferința din el, ochii lui verzi se păreau obosiți.

-E-Ethan?

-...

-Cum ai-?

M-a luat de braț, până afară, unde am vorbit. Mult.

-De ce ai plecat? Ai lăsat în urmă suflete distruse! De ce? De ce ai plecat, fără niciun motiv!?

Mă scutura, probabil, să îmi arunce realitatea în față.

-Răspunde-mi!

-Pentru că....

-Zi, zi!

-Păi... Nu pot...

-Cum? De ce nu? Ce te-a făcut să ne lași baltă?!

Vorbea cu mine pe un ton foarte autoritar, nu mă mir... Într-un final, plângând, i-am spus.

-Din cauza lui Merýem...

-Ce-a făcut?

Am tras aer în piept, apoi i-am spus ce și cum.

-M-a amenințat...

-Cu ce?

-Mi-a spus că dacă nu plec, și nu mă las de tine, îl va scoate pe Dionis din închisoare, apoi îl va convinge să-l termine pe tata...

I-am spus lăcrimând.

-Și tu chiar ai crezut-o? M-ai lăsat doar pentru că Merýem spune tot felul de prostii?

-N-am riscat! Și nu am vrut să te las...

-...

M-a îmbrățișat strâns, iar asta mi-a lipsit mult. Nervos, își încoardă maxilarul, apoi mergem la mașina lui.

-Părinții tăi sunt aici.

-Serios? Dar...ce o să se întâmple?

-Nimic. Te duc acasă și ne continuăm viața.

-Aha... Ethan?

-Hm.

-Tu, ești supărat pe mine?

Și-a întors privirea spre mine.

-Nu aș putea numi supărare...

Mâna și-a pus-o peste a mea, conducând în continuare.