Nebunii Adolescentine~Lupta Pentru Iubire [În Curs De Editare]

Capitolul 27

-Britney! Britney! Mă auzi? Deschide ochii fetița mamei. Slavă Cerului!

Mi-a spus mama mângâindu-mă pe obraz. Eram cu ochii pe jumătate deschiși.

-Ethan... Am spus în șoaptă. Unde e? Unde sunt? Mama răspunde-mi!

I-am spus eu lăcrimând.

-Stai liniștită, salvatorul tău te așteaptă. Vine imediat, am venit eu cu tatăl tău. Ne-am îngrijorat mult draga mea..

-Bine, mami, acum sunt bine.

I-am îmbrățișat pe amândoi strâns.

-Fata tatei, cum se fi putut una ca asta?

-Nu știu tati, acum, ce mai contează....

-Britney!

Au strigat Jurian și Mirain

-Surioară, bine că ești bine.

Le-am zâmbit, apoi m-au îmbrățișat.

Uşa s-a deschis, iar Ethan a intrat puțin.

-Bine Britney, noi plecăm. Așteptăm pe hol scumpo.

-Bine mami.

I-am pupat pe ambii, apoi au plecat zâmbind. Ethan a intrat salutându-i pe părinții mei. S-a apropiat de patul pe care stăteam, apoi s-a așezat lângă mine

-Mă bucur mult că ți-ai revenit, m-ai speriat rău.

-Ce era să fac... Oricum mulțumesc pentru ce ai făcut. Nimeni din sală nu s-a gândit să mă ajute. Dar nici de tine nu m-am îndoit, am știut că vei veni. Aveam o speranță arzătoare în suflet.

-Nu trebuie să-mi mulțumești... N-am putut să te las de izbeliște...

Mi-a spus între timp ce îmi mângâia mâinile, zâmbind.

-Ce drăguț ești Ethan...

L-am pupat pe obraz, apoi l-am strâns în brațe.

După ceva vreme, îmi revenisem complet, fără dureri, fără rău.

-Doamnă asistentă, când pot pleca?

-Când va spune domnul doctor.

-Îl întrebați, va rog?

-Sigur.

Mi-a scos perfuzia, apoi a ieșit. După 10 minute apare și doctorul.

-Când pot pleca?

-Să vedem... Cum vă simțiți? Vă doare ceva?

-Nu, nimic. Sunt bine.

-Bine, vă las să plecați, dar întâi să vă scriu medicamentele.

-Bine.

Afară era tata, mama, Jurian și Mirain. Am urcat în mașină, nu înainte de a-l privi intens pe Ethan, care se uita la mine, intrând în mașina lui.

Acasă, bunica, bunicul și Emine m-au îmbrățișat strâns. Se vede că și-au făcut griji pentru mine. Le-am zâmbit, apoi am urcat scările la mine în cameră. Mirain a venit la mine, după care i-am povestit totul.

*Ziua următoare *

Eram trează, stăteam pe telefon, vorbind cu Ethan. M-am îmbrăcat, apoi am coborât la ai mei. Când eram la mijlocul scărilor o văd pe Merýem furioasă vorbind cu părinții mei.

-Cum poate fata dumitale să-mi fure iubitul?! Rușine! Nu v-o știți educa.

-Despre ce vorbiți doamnă Merýem?! A întrebat tata cu disperare.

-Despre asta!

I-a arătat telefonul ei, apoi am mers lângă ei.

-Doamnă Merýem?

-Ce înseamnă asta Britney?! Mi-a spus tata între timp ce a luat cu repeziciune telefonul dânsei, arătându-mi poza cu mine și Ethan sărutându-ne. Mi-am pus ambele mâini la gură fiind foarte mirată și frustrată.

-Domnule Demmo, reputația mea e sfâșiată, toată lumea vorbește despre tâmpenia făcută de fata dumneavoastră. Mai și umblă noaptea cu el. Se poate așa ceva?!

Ce?! Eu nu umblu cu nimeni noaptea! Ce om...! Nesuferita, îmi vine, îmi vine s-o strâng de gât.

-Eu nu am...

-Taci! Așa te-am crescut eu?! În camera ta să te văd!

Mama se uita la mine cu dezamăgire, iar tata la fel. Am alergat pe scări plângând.

-Britney! Ce ai?

M-a întrebat Mirain, dar eu deja intrasem în camera mea. Plânsul a durat mult, mă simțeam jicnită, cum poate face Merýem așa ceva?! Nu am ieșit cu Ethan noaptea... E o calomnie ticăloasă, doar ca să se răzbune pe mine. Cu mâinile mi-am acoperit fața umedă,m-am lăsat pe jos plângând, pentru că așa sunt eu, sensibilă.

Mult timp a trecut de la acele incidente, cam două ore. Ușa s-a deschis încet. Mă acoperisem mai bine cu plapuma, ca să nu dau ochii cu cel care a venit.

-Britney...

Se părea a fi mama. M-am întors lent, privind-o cu lacrimi pe scumpa mea mămică, care crede lucruri rele despre mine.

-Mami.. Nu am făcut nimic rău... Crede-mă...

-Aş vrea, dar nu am crezut că vei ajunge chiar în punctul ăsta.

-Bine, recunosc că l-am sărutat, dar nu umblu noaptea cu el. În plus, Ethan mi-am mărturisit că nu mai are nicio legătură cu Merýem. N-o mai iubește. Ea face toate astea, ca să se răzbune pe mine deoarece am fost în stare să fac niște creații mai bune ca ale ei! De asta! Ethan mă iubește! Și eu la fel! Dacă mă crezi e bine dacă nu, nu.

I-am spus eu cu un ton mai ridicat,între timp ce m-am ridicat în picioare de pe pat.

-Tu de când vorbești cu el? De unde știi că te iubește? Poate te minte Britney.

-Nu mă minte, știu eu când un om minte sau nu.

-Nu vreau să aud așa ceva de la tine! Uită-l, nu e de tine! Oricum Merýem e un om care n-ar minți.

-Deci nu mă crezi...

A închis ușa cauzând un zgomot puternic. M-am aruncat în pat, cu o durere de cap de la atâta plâns.

-Britney...

A întrat Mirain venind repede la mine, luându-mă de mâini și mângâindu-mă. I-am povestit printre suspine ce mi s-a întâmplat. M-a crezut. Chiar m-a crezut! Ce soră am. Am strâns-o în brațe.

În acea zi am dormit cu ea. Nu-mi venea să dorm singură, aveam nevoie de surioara mea.