Nebunii Adolescentine~Lupta Pentru Iubire [În Curs De Editare]

Capitolul 35

Ethan l-a urcat le David în mașină, pe bancheta din spate.

-Îl ducem la tine?

-Da, până se limpezesc apele.

-Ok

Măcar cu ocazia asta o să-i văd locuința, n-am fost niciodată la el, cu toate că ne întâlnim aproape în fiecare zi. Ethan a accelerat, apoi mașina a luat-o din loc. Mergeam pe un drum, pe care n-am mai fost. Mergem de 10 minute, iar David se părea că doarme dus. Brusc Ethan parchează lângă o poartă neagră , a coborât din mașină, la fel și eu, apoi l-am pus din nou pe David în scaunul cu rotile.

-Nu a spus nimic tot drumul...

A spus Ethan între timp ce l-a așezat.

-Nu, cred că doarme. Îți dai seama, că ar fi stat așa atâta timp cât îl lăsa de izbeliște, Merýem...

Blocând ușile mașini, intrăm pe cea a curții. Era frumos, iar vila la fel, avea paznici, oameni pe lângă casă, pariu că și angajate are....

-Intră.

Am făcut întocmai, ajutându-l să treacă tocul ușii, cu scaunul lui David. Urcăm scările care duc la o grămadă de uși, și holuri. Ținta era a 3-a ușă pe dreapta, care se părea cameră de oaspeți. L-am pus încet pe David în patul mare, apoi l-am învelit, verificându-i temperatura, așa de siguranță.

-E bine, acum mai rămâne doar să se trezească.

A aprobat, apoi mi-a făcut semn să ieșim din încăpere, spre alta. Dar nu era una dintre ușile câte le-am văzut mai devreme. Am mai urcat alte scări care duc la un hol imens. Mi-a deschis ușa unei camere, care se părea dormitorul lui. Nu era nu știu ce dormitor, avea pat mare, noptiere, dulap, și de toate. Atâta că un miros de parfum bărbătesc îmi străbate nările. Îmi aducea aminte de camera lui Jurian. Serios. Credeam că doar el se mai parfumează așa. Recunosc că am strănutat în acel moment când am pășit în încăpere. În același timp adoram acel miros plăcut.... Ethan a surâs spunându-mi "Sănătate", a închis ușa, după ce am întrat de tot, analizând locul. De parcă nu mai văzusem o cameră de băieți, pardon, bărbați.

-Păi, aici e camera mea, simte-te ca în a ta.

Mi-a spus el între timp ce și-a dat geaca de piele jos, lăsând la iveală un tricou negru prin care puteai observa un corp bine lucrat. Îl priveam pe Ethan intens, atentă la fiecare părticică din el.... Îl adoram și mai mult. Ce m-a scos cu forța din transă a fost soneria telefonul meu disperat.

-Britney...îți sună telefonul, nu răspunzi?

Mi-a spus Ethan, înaintând spre mine.

-A da! Sigur, cum să nu...

Am spus eu puțin rușinată, deoarece mă observase cum mă holbez la el. Obrajii mi-au luat foc, și pun pariu că în acest moment sunt toată roșie. Of Britney! Ce-i în capul tău? Am răspuns apelului de la Mirain.

-Alo? Da Mirain,sunt bine, spune-i că vin imediat. Ok. Pa!

-S-a întâmplat ceva?

-Nu, nimic, dar ar trebui să plec...

-De ce? Nu mai poți rămâne măcar o oră? Ce fac eu cu David când se trezește? Pe mine ști că nu mă ascultă, de fapt nu are nimic cu mine, nu mă ia în considerare.

Mi-a spus luându-mă de ambele mâini, parcă rugându-mă să mai rămân cu el. I-am zâmbit scurt.

-Nu știu, cred că mai rămân, măcar până se trezește...

-Perfect!

M-a îmbrățișat, apoi am dat să sun o pe mama ca s-o anunț de ce nu vin acasă, dar Ethan m-a oprit.

-Nu îi spune unde ești pentru că nu-i va conveni... Înțelegi?

-Bine, îi spun că sunt la un hotel. Dar stai, când va auzi că l-am răpit pe David? Ce o să fac?

I-am spus uitându-mă la el, gânditoare.

-Nu l-am răpit, doar l-am luat cu noi la hotel, atâta tot. Ce mare lucru?

Mi-a zâmbit, apoi am început să-i caut numărul de telefon din agendă.

-Alo? Mami, te-am sunat să-ți spun că o să mai poposesc prin oraș.... Bine? Nu-ți face griji dacă întârzii, ok? Bine, pa.

Am închis, apoi mi-am pus telefonul în buzunar.

-Nu m-a întrebat altceva, înseamă că e de bine.

A aprobat, după care s-a așezat pe pat cu mâinile pe părul cu mult volum, negru care îi scoate în evidență ochii verzi. Doar nu are de gând să mă lase în picioare, și-mi face semn pe partea cealaltă a patului, însemnând să mă pun lângă el. N-am refuzat, și am înaintat. Înainte mi-am pus haina de iarnă pe marginea patului. Povestind și așteptând ca David să-și revină, mă cuprinde un somn adânc, profund.... Nu mă mir de la atâta miros plăcut, n-ai ezita să tragi un pui de somn. Ochii mi s-au închis lent...

*Din perspectiva lui Ethan *

Observ că vorbesc singur, deoarece Britney nu mai reacționează la întrebări. Mă uit în dreapta, și o văd dormind cu fața spre mine. Parcă e un înger care îmi luminează viața. M-am ridicat lent, ca să nu o trezesc, apoi am învelit-o cu cealaltă parte a păturii. Nici bine nu termin, că aud pași de femeie. Crezând că e Merýem, m-am apropiat de ușă. S-a auzit o bătaie, apoi cu atenție am deschis-o. În fața mea s-a înfățișat Megan, angajata care până acum mi-a fost ca o mamă. Am răsuflat ușurat,apoi m-am rezemat de ușă.

-Ethan dragă, ți-am adus ceai. M-am gândit că ți-ar prinde bine, după ce ai venit.

-Sigur, mulțumesc.

Am luat tava cu ceai, și am pus-o pe noptieră.

-Văd că nu ești singur... Mai aduc încă o ceașcă.

Mi-a spus încet, uitându-se la Britney cum doarme.

-Nu, nu sunt... I-am răspuns zâmbind.

A închis ușa, după care am luat un pic din ceai, să văd cum e. Spre curiozitatea mea era foarte fierbinte. Am încercat să mă abțin din a face zgomot , ca să nu o trezesc pe Britney din somn, dar naiba mă obligă să scap și cana pe jos, cauzând o zdruncinătură, iar aceasta se preface în mii de bucăți. Britney tresare speriată, apoi se uită prin jur, până la urmă găsind cauza zgomotului.