Nebunii Adolescentine~Lupta Pentru Iubire [În Curs De Editare]

Capitolul 26

M-am desprins de el privindu-l profund în ochii verzi. Petrecerea de sărbătorire începuse. Câțiva oameni importanți mi-au spus că le-a plăcut creațiile, le-am zâmbit cum am putut, apoi am dat mâna cu fiecare. Mă simțeam apreciată, dar sunt sigură că o fac, doar să se pună bine pe lângă mine.

În fine, lumea dansa, Merýem vorbea și zâmbea fals cu toate persoanele, iar eu am început să mă mișc în același ritm cu Ethan. Mi-a înconjurat corpul suplu cu mâinile lui, iar eu mi-am pus mâinile în jurul gâtului lui. Mi-am rezemat fruntea de pieptul lui și am continuat. Dansam fără nicio problemă, eram într-un univers în care n-am fost niciodată. Respirația caldă a lui Ethan, îmi încălzea gâtul. Parcă mi-o imaginam pe Merýem cum s-ar tăvăli pe jos de ciudă. Simțeam o ură asupra ei. Mă simțeam de parcă i-am furat iubitul, dar nu era așa. Chiar Ethan mi-a spus că nu mai simte nimic pentru ea.

*Ora 23:13*

Petrecerea era în toi, lumea se distra, ba chiar se aflau, mulți, într-o stare de ebrietate, dar cel mai important lucru era că se distrau. Dansam și eu, lângă Ethan. Nu mă dezlipeam de lângă el. Mai apoi m-am strecurat prin mulțimea care dansa, după care mi-am făcut loc lângă David.

-Ce faci David? L-am întrebat eu entuziasmată.

-Nimic interesant... Stau... Du-te distrează-te în continuare cu Ethan...

-Dar, acum am venit la tine, să vi să dansezi și tu...

-Nu Britney, nu am ce căuta cu oameni ca voi. Sora mea nici nu m-a observat, tu m-ai lăsat aici, de la Ethan nu mă aștept la nimic. Sunt un nimeni?!

Mi-a spus el cu un ton mai sus și nervos.

-Nu! Ai înțeles greșit!

-Lasă-mă! Plec, vă las să vă distrați cu înalta societate! Doar de voi vă pasă!

A alergat spre ieșire, iar eu după el. Mă simțeam prost față de el. Se simțea în largul lui , doar când era cu mine. L-am rănit...

-David! David! Stai!

L-am strigat eu, dar el deja plecase cu taxiul. Am lăcrimat puțin și mi-am pus mâna pe cap.

-Cum am putut să-i fac asta!

-Ce să-i faci?

M-a întrebat Ethan, venind lângă mine.

-L-am dezamăgit pe David! Cum pot fi așa?!

-Nu ești nici cum. Ești bine. Perfectă.

-Nu înțelegi! Eu îi eram aproape. Doar eu!

-Nu știu ce să zic...îi va trece. Nu te supăra. El nu poate să te uite, așa, bătând din palme. O să mergi și să-l împaci. Acum hai, ți-e frig.

Am aprobat, apoi am întrat în local, dar nu înainte de a mai arunca o privire spre strada care era goală.

A mai trecut o oră de la cele întâmplate, iar lumea era și mai și decât acum o oră. Am început și eu să beau vin alb, din senin...

M-am dus până la toaletă, iar după ce m-am întors, brusc am simțit un miros de fum pătrunzător. Am mers înainte, crezând că e doar un nesimțit care fumează. Întru târziu fumul își face apariția peste tot. Ce poate fi? Dintr-o dată se aud țipete de frică. Am început să tușesc îngrozitor, nu mai puteam respira, o parte din tavanul de lemn al localului a căzut în fața mea plină cu foc, blocându-mi calea. Frica mi-a pătruns în tot corpul. Lacrimile mi-au acoperit fața, împrăștiind machiajul pe obraji. Toată lumea se îngrămădea spre ieșire, eu rămânând încolțită de flăcări. Nimeni nu și-a riscat viața să mă ajute. Am căzut în genunchi, tușind. Printre genele cu lacrimi am apucat să-l observ pe Ethan încercând să treacă de foc. Ochii îmi erau aproape închiși, iar el ajunsese la mine trecând prin foc, mă ridicase cât de cât, dar după ce m-am uitat profund la el, am leșinat la el în brațe.

*Din perspectiva lui Ethan *

N-am putut s-o las baltă, fiind înconjurată de flăcări și cu frică. Mi-am dat sacoul jos, apoi am sărit prin foc, fără a-mi păsa de rănile și arsurile care aveau să-mi străpungă corpul,iar Britney e o ființă firavă, sensibilă, merită riscul. Când ajunsesem lângă ea, am ridicat-o de la podea. M-a privit puțin, apoi a leșinat în brațele mele. N-am pierdut timpul și am dus-o cum am putut, la cel mai apropiat spital.

-Deschide ușa!

I-am strigat taximetristului. Am așezat-o pe bancheta din spate și am pornit.

-Condu mai repede omule!

-Bine, domnule!